Un personaj dintr-o carte pe care am citit-o recent spunea “Când simți că un lucru este bun, trebuie să îl faci. Am spus o dată nu atunci când am vrut să spun da și încă regret”.
Cred că toți avem regrete în viață, mai ales când ajungem la maturitate sau la bătrânețe, atunci când avem destulă experiență de viață pentru a fi conștienți de deciziile luate în anii tinereții și de consecințele acestora pe termen scurt, dar și pe termen lung.
Cei mai mulți din cei ajunși la maturitate regretă că nu au fost mai aventuroși sau mai curajoși în tinerețe, sunt puțini cei care regretă că au făcut anumite lucruri.
Deci regretele sunt de două feluri: regrete pentru lucruri pe care le-am făcut și pe care nu ar fi trebuit să le facem și regrete pentru lucruri pe care ne-am dorit să le facem, dar pe care, din diferite motive, nu le-am făcut.
Eu voiam să vorbesc azi despre a doua categorie de regrete. Și personajul despre care vorbeam la începutul articolului se referea la lucruri pe care regreta că nu le-a făcut, deși ar fi putut avea destule regrete pentru lucruri pe care le făcuse (era un personaj care se încadra în categoria aventuroșilor și curajoșilor în tinerețea lui).
Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește regretul drept părerea de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; remușcare, căință.
Cred că este mai important ce facem cu aceste regrete și cum vedem viața dincolo de ele și de momentul în care ar fi trebuit și am fi putut să facem ceva.
Pentru că sunt oameni care ajung să aibă obsesii referitor la lucruri pe care nu le-au făcut în tinerețe, obsesii care ajung să le conducă viața la maturitate.
Apoi sunt oameni care rămân cu un gust amar din cauza lucrurilor pe care nu le-au făcut când aveau ocazia și ajung să își amărască singuri viața de acum înainte (să simtă că viața lor nu mai are vreo speranță sau vreo plăcere pentru că nu au făcut ceva în tinerețea lor).
Mai sunt și oamenii care învață din orice experiență (ca personajul amintit de mine) și care fac acele lucruri pe care doresc să le facă, indiferent de consecințe, ca să nu mai existe situații în care regretă ceva ce nu au făcut.
Și mai sunt cei care fac la maturitate acele lucruri pe care regretă că nu le-au făcut în tinerețe, pentru că ei cred că e momentul în care își pot asuma răspunderea pentru consecințe (oare?).