M-am gândit zilele acestea mai mult la articolul scris de avocatul Poporului, articol pe care l-am amintit și într-un material anterior.
De data aceasta m-a urmărit ce a spus despre dictatură și anume ”…orice sistem de dictatură sau sistem autoritar invocă primatul protecției colective pentru a domina și chiar supune individul, restrângându-i drepturile.”
E clar că ceea ce resimțim cu toții de 2 ani de zile este o formă de control, de manipulare (cred că înainte de 1989 i se spunea îndoctrinare) care poate fi asociată unui sistem din categoria celor despre care vorbea Avocatul Poporului.
Mai amintește, în respectivul articol, despre încălcarea dreptului la libertatea de exprimare: “Orice îndoială în legătură cu felul în care a început pandemia, orice întrebare privind gestionarea ei, orice punct de vedere contrar celui oficial, acceptat la nivel planetar prin OMS și la nivelul fiecărei țări doar prin vocile doar ale anumitor epidemiologi și preluate repede de guverne au fost interzise”, folosind chiar termenul de “cenzură feroce”.
Mulți oameni au menționat că nu au fost lăsați să își spună (expună) punctul de vedere cu privire la diferite lucruri pe care le observau în cadrul societății, iar presa a exprimat permanent punctul de vedere al puterii, iar orice încercări de a atrage atenția asupra unor lucruri ce nu conveneau autorităților erau reduse rapid la tăcere.
Dar și despre faptul că “OMS și statele lumii au ales să lupte cu pandemia, nu cu virusul. Pentru a combate virusul ar fi fost suficient un tratament adecvat. Din păcate, el nu e nici azi disponibil pentru toată lumea.”
În loc să se preocupe să găsească un tratament pentru Covid, statele lumii au văzut în vaccin un tratament/un remediu/un leac, care nu se dovedește atât de eficient pe cât se așteptau acestea.
Și cel mai interesant “Au mai fost, în ultimii 75 de ani și alte pandemii…contra poliomielitei, contra tuberculozei, contra rujeolei, dar niciodată până acum nu a fost folosită agresivitatea colectivă pentru impunerea lor”.
Aceste gânduri vin din partea unui om care a urmărit domeniul drepturilor omului și a urmărit evoluția lui și este uimit de “…felul în care oameni născuți și crescuți liberi s-au transformat în contestatari ai drepturilor celorlalți”.
Mi se pare un articol pertinent, o analiză clară asupra modului de gestionare a pandemiei la nivel mondial, iar dacă un om care cunoaște acest domeniu se teme că “pandemia actuală este sfârșitul drepturilor omului așa cum le-am cunoscut în ultimii 75 ani”, cine sunt eu, un simplu cetățean, să cred altceva sau să îl contrazic?