Citeam zilele trecute un articol despre analiza Avocatului Poporului asupra restricțiilor din perioada pandemiei.
Să nu uităm că Avocatul Poporului este instituția căreia trebuie să îi mulțumim pentru anularea sacțiunilor aplicate în perioada stării de urgență pentru că erau ilegale (credeam că doar la noi s-a întâmplat, dar am aflat că și în Spania instanțele au anulat sancțiuni pentru că au fost aplicate ilegal – deci se întâmplă și altora!).
Titlu articolului este „Când drepturile colective sunt impuse prin constrângere, cele individuale deja au murit”, iar în preambul, Avocatul Poporului se întreabă „De ce cred că pandemia actuală înseamnă sfârșitul drepturilor omului, așa cum le-am cunoscut în ultimii 75 ani?”
Mi se pare interesant că un om care conduce o instituție aflată în slujba oamenilor vorbește despre încălcarea drepturilor și libertăților din ultimii 2 ani (pe perioada pandemiei) și despre cum ne-a schimbat acest lucru pe noi ca oameni, pe cei din jurul nostru și modul cum suntem priviți și tratați de autorități.
E interesant că vorbește despre ușurința cu care oamenii au renunțat la drepturile și libertățile cu care s-au născut pentru protecția colectivităților din care ei fac parte, pe motive de sănătate publică.
Dar dacă renunțăm la noi, ca individualități, cum putem proteja împreună o colectivitate?
Mi se pare că este doar o problemă de percepție, iar cei care au fost dispuși să renunțe la drepturile lor au fost premiați cu un certificat verde, iar cei care nu au fost dispuși să renunțe la drepturile lor sunt atacați și tratați ca niște paria de către autorități, dar și (culmea!) de către ceilalți mebrii ai comunității din care fac parte (de către cei care s-au conformat).
Mai rău decât renunțarea benevolă la drepturi mi se pare învrăjbirea oamenilor prin folosirea vulnerabilităților și sensibilităților acestora, dar, mai ales, încurajarea acestui război dintre vaccinați și nevaccinați.
Întreținerea unei stări latent conflictuale între oameni, din cauza pandemiei și a vaccinului, de către autorități, mi se pare cel mai periculos lucru, la acest moment.
Se pare că nu se vrea să scăpăm de pandemie – autoritățile doresc să își păstreze sau să își consolideze controlul pe care îl dețin în baza problemelor de sănătate publică existente, oamenii care câștigă mulți bani din pandemie nu își doresc să piardă din profit… Și atunci vom trăi această stare cât vor hotărî ei?
Cred că subiectul acestui articol ar putea fi rezumat astfel: ce primează? Drepturile și libertățile individuale sau protecția comunității? Ce este mai important?
La momentul prezent, folosind scuza pandemiei, guvernele lumii merg pe protejarea comunităților încălcând drepturile oamenilor.
Oare oamenii de azi când se vor trezi și își vor revendica drepturile pe care strămoșii lor au simțit nevoia să le materializeze, în urmă cu 75 ani, în Declarația Universală a Drepturilor Omului, după ce trecuseră prin două războaie mondiale?