Stalin spunea că Moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică (cât de cinică este această afirmație!).
Acesta a fost preambulul unei emisiuni pe care am ascultat-o zilele trecute la radio. Se voia o emisiune despre pierderea oamenilor dragi din viața noastră din ultima perioadă (din cauza pandemiei). Și s-a transformat într-o emisiune în care oameni îndurerați povesteau despre cât de greu le este fără oamenii dragi din viața lor. Și nu am înțeles ce mesaj a vrut realizatorul emisiunii să transmită.
La cum a început emisiunea, mă așteptam să se caute și să se găsească soluții pentru a nu mai avea situații statistice zilnice cu morți din cauza pandemiei. Mă așteptam să fie o emisiune care să ofere răspunsuri și soluții celor care ascultau.
În loc de acest lucru, emisiunea s-a transformat într-o consiliere a celor care au pierdut pe cineva drag.
Dar cred că scopul emisiunii era cu totul altul.
Toți trecem prin momente grele când pierdem pe cineva drag, iar toate acele zeci de mii de persoane decedate din cauza virusului Covid au lăsat în urmă oameni înlăcrimați.
Eu, în locul prezentatorului emisiunii, aș fi întrebat ce facem ca să nu mai avem atât de multe persoane decedate din cauza pandemiei și cine este responsabil, cine va deconta aceste pierderi de vieți omenești?
Da, ne-am obișnuit de 1 an și jumătate cu aceste statistici zilnice cu persoane infectate, persoane internate la Terapie Intensivă și persoane decedate, dar cum reacționăm când avem în familie pe cineva bolnav sau care ne-a părăsit?
Putem să facem ceva?
Avem obligația să facem ceva?
Eu cred că ar trebui să facem ceva ca să nu se mai repete aceste tragedii. Mi-aș dori să fie cineva din cadrul sistemului medical care să își asume faptul că s-a gestionat greșit situația sau că nu s-a făcut nimic pentru a nu se ajunge aici, ca să știm cum stăm la momentul prezent și să putem să facem ceva pentru cei care se vor îmbolnăvi de acum încolo, să putem să îi salvăm pe ei…
Așa cum îmi doresc să nu mai avem incendii în spitale (iar cifre cu persoane decedate, cifre cu care ne-am obișnuit), să nu mai avem oameni internați în spitale mutați în alte spitale peste noapte…
Aș vrea să încep să am încredere în sistemul medical din România, dar nici măcar sistemul medical (reprezentanții lui sau cei care fac parte din el) nu are (nu au) încredere în el.
Eu de ce aș avea?