Zilele trecute am văzut o emisiune tv în cadrul căreia un psiholog preciza faptul că multe din problemele pacienților lui (depresiile, fobiile etc) provin din faptul că oamenii se iau prea în serios. Inițial m-am încruntat când am auzit explicația lui, dar, analizând lucrurile din punctul meu de vedere, am ajuns să îi dau dreptate.
Pare atât de simplu, dar e destul de complicat. Ne-am obișnuit cu toții să ne luăm în serios și să facem lucrurile în mod serios și atunci când nu ne ies cum vrem sau nu ne ies deloc, avem tendința să ne comportăm ca și când a venit sfârșitul lumii.
Am văzut atacuri de panică pentru lucruri care pentru mine erau superficiale și crize de nervi pentru lucruri puțin importante. Așa că înclin să îi dau dreptate psihologului care spunea că poate ajuta pe oricine este dispus să se ajute pentru a ieși din depresie sau a lupta cu o fobie.
Psihologul a povestit că are o primă întâlnire cu pacientul și, dacă vede că acesta nu vrea să depună vreun efort pentru a lupta cu problema pe care o are, nici nu mai are loc a doua întâlnire.
Pentru a scăpa de astfel de probleme, trebuie să recunoaștem că ele există și că este de datoria noastră să încercăm să scăpăm de ele. Doar povestind despre problemele noastre și căutând vinovați, nu vom reuși să trecem peste ele.
Revenind la titlu, am mai povestit într-un alt articol despre faptul că îmi doresc să nu fi fost atât de serioasă în unele momente din viața mea.
Important e ca acum și de acum încolo să reușesc să nu mă mai îngrijorez pentru orice, să nu îmi mai consum energia și resursele pentru lucruri pe care le consider importante, deși ele nu sunt astfel.
Cred că sunt situații în care e necesar să fim serioși, dar sunt și multe situații (în viața noastră de zi cu zi) în care ne-ar fi mult mai bine dacă nu am dramatiza totul, ca și când viața noastră nu ar putea continua după o anumită situație sau fără un anumit lucru.
Cred că dacă am fi mai relaxați și mai optimiști am reuși să trecem cu bine peste orice eveniment care, la prima vedere, pare catastrofal.
Mie se pare că, în viața mea cotidiană, puțină detașare mi-ar prinde bine.
Nu e nevoie să raportez chiar totul la persoana mea și nu e nevoie să iau chiar totul la modul personal.
Dar e valabil pentru mine, nu știu cum este pentru ceilalți…