Zilele trecute, venind cu mașina de la birou, am constatat că nu am mai putut parca în spatele blocului, ca de obicei, pentru că unii (de la nu știu ce societate) făcuseră o groapă pe aleea de acces către spatele blocului, blocând astfel trecerea.
Eu, așa cum am mai scris (spus?) și alte dăți, nu sunt un conducător auto experimentat și am probleme în a găsi un loc de parcare adecvat, pentru că vreau ca autoturismul să fie parcat corespunzător, într-o zonă luminată, să fie aproape de blocul unde locuiesc și să nu necesite multe manevre pentru a-l parca sau pentru a-l scoate din zona în care a fost parcat.
Dimineață, când am plecat la birou, nu era nici măcar o urmă de intenție de a săpa groapa respectivă, așa că atunci când m-am întors de la locul de muncă și am văzut că e blocat accesul, nu știam cum să întorc mai repede mașina și deja mă gândeam că nu știam unde o să îi găsesc în zonă un loc de parcare până a doua zi, când plecam iar la birou.
Toată nebunia cu groapa a durat câteva zile, timp în care am parcat mașina la câteva blocuri distanță, unde am găsit loc pentru ea.
Doar că, de fiecare dată când veneam de la birou și voiam să caut un loc în spatele blocului, începea ritualul: constatam că oamenii nu terminaseră lucrarea, că trebuie să întorc mașina, să fac un ocol ca să ies în strada principală și apoi să merg încet, pentru a identifica un loc liber de parcare pe care să îl ocup.
Pare un lucru ușor și simplu, dar pe mine mă obosea foarte tare. Poate și pentru că, eu, în mașină, venind spre casă, mă relaxez și mă pregătesc emoțional pentru ce am de făcut în acea după-amiază, iar faptul că nu am acces rapid în spatele blocului unde sunt mai multe locuri de parcare și faptul că trebuie să mai caut, timp de câteva minute, îmi consumă din energie și răbdare și ajung acasă nervoasă, în loc să ajung bucuroasă că mă așteaptă o după-amiază liberă.
Apropo de parcare: într-o zi am lăsat parcat autoturismul tot pe o alee, între două autoturisme, lăsându-mi loc destul în față, să pot să ies liniștită, când vreau să plec. Când m-am întors la mașină, am constatat că, atât cel care a parcat în față, cât și cel care a parcat în spate, nu mi-au lăsat foarte mult loc de manevră (cum voiam eu sau cum credeam că am eu nevoie). Chiar m-am gândit că nu voi reuși să ies singură din acel loc. Dar, m-am înarmat cu răbdare și cu atenție (ca să nu lovesc celelalte mașini în timp ce încercam să ies) și, destul de repede (spre uimirea mea!) am reușit să scot mașina din parcare și să plec să îmi rezolv problema pe care o aveam.
Pentru mine e important să parchez mașina cum trebuie, ca să nu stau cu gândul la ea (dacă nu cumva încurcă sau deranjează pe cineva) și să mă concentrez la ce am de făcut.