Cred că toți am trecut, de-a lungul vieții, prin astfel de experiențe. Toți am fost dezamăgiți, la un moment dat, de cineva apropiat.
Nu știu cum v-ați simțit voi, dar eu am suferit destul de mult în ultimii ani, din această cauză. Și cred că eu greșesc, pentru că investesc sentimente în oameni crezându-i într-un fel, când, de fapt, ei sunt cu totul altfel.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește persoana dezamăgită ca persoana înșelată în așteptările sale, deziluzionată, decepționată.
Întrebarea este de ce îmi fac atât de multe iluzii în legătură cu persoane (chiar și cele apropiate) sau de ce investesc atât de multe sentimente? O să încerc să îmi dau și un răspuns: cred că e normal ca noi, ca oameni, să ne legăm sufletește unii de alții, mai ales de cei pe care îi simțim (la un moment dat) apropiați.
O problemă este legată de modul cum reacționăm când suntem dezamăgiți. Ce facem? Reproșăm persoanelor că ne-au dezamăgit sau încercăm să ne obișnuim cu sentimentul, încercăm să ne explicăm ce s-a întâmplat și apoi avem o discuție cu persoana?
Nu cumva suntem, de fapt, dezamăgiți de așteptările noastre? De ceea ce credeam noi că ne leagă de persoana respectivă, nu de comportamentul sau reacția acelei persoane la un moment dat?
Nu cumva regretăm că am investit sentimente într-o persoană pe care nu o cunoaștem suficient sau căreia nu îi cunoaștem reacțiile în anumite situații?
Ceea ce vreau să spun e că avem vina noastră în situațiile de genul acesta. Deși ne este greu să recunoaștem, de cele mai multe ori iluziile noastre cu privire la o relație de prietenie sau apropiere de cineva din familie sunt diferite de realitate. Adică noi putem crede că o persoană ne este apropiată, dar ea să nu creadă același lucru sau nu în măsura în care așteptăm noi acest lucru.
Știu că e greu când te simți apropiat de cineva să mai apelezi la logică și analiză a relației respective, pe perioada cât relația funcționează. Eu recunosc că nu pot să analizez o relație pe care o am cu cineva (poate pentru că nu putem analiza situațiile în care suntem implicați direct? Se știe că sentimentele nu ne ajută să fim obiectivi.)
De-a lungul timpului, am crezut în oameni care m-au dezamăgit când mă așteptam mai puțin, pentru care aș fi făcut (chiar am făcut!) eforturi, pe care nu le-au apreciat. Oameni care au considerat, la un moment dat, că au alte priorități decât relația cu mine. Și m-a durut când am constatat acest lucru. Dar n-am avut ce face. Am constatat că nu mai suntem apropiați (sau nu suntem atât de apropiați pe cât credeam eu) și atât.
Întrebarea mea este dacă poți continua să ai o relație cu o persoană care te-a dezamăgit.
Având în vedere că ai suferit când te-a dezamăgit, mai ai încredere să ai o relație (de orice fel) cu o astfel de persoană? Îi mai dai o șansă? Sau rupi orice fel de legătură (pentru a nu suferi din nou)?