Pentru că oamenii nu mai au răbdare pentru nimic, totul trebuie să se întâmple repede, acum și cu rezultate maxime. Nimeni nu mai vrea să mai muncească pentru a obține ceva, toți o iau pe scurtături și nimeni nu mai vrea să mai aștepte nimic.
Da, înțeleg că, în lumea de azi, totul se întâmplă pe fugă, că toate situațiile trebuie rezolvate în cea mai mare viteză, pentru că așa funcționează viața noastră cotidiană. Întrebarea mea este: de ce? Unde ne grăbim? Cine ne fugărește? De ce nu reușim să ne mai oprim din agitație sau să punem frână, pentru a încetini ritmul nostru zilnic? Dacă abordăm fiecare zi la o viteză mai mică, oare s-ar întâmpla vreo nenorocire?
Ne-am obișnuit să trăim pe fugă și așteptările cu privire la rezultatele activităților noastre sunt tot pe fugă?
Aș vrea să avem mai multă răbdare. Sau să ne oprim din agitația zilnică și să vedem dacă chiar avem nevoie de toate lucrurile după care alergăm și dacă chiar este necesar să facem toate lucrurile pe care ne angajăm să le facem zilnic. Și să ne adaptăm așteptările vremurilor în care trăim, nu doar vitezei.
În vremurile de astăzi nu mai înțelegem că orice facem (orice construim) are nevoie de timp să crească, să se închege ca să devină ceea ce așteptăm să devină. Așa cum plantele au nevoie de apă, de soare și de timp ca să se dezvolte, de multe ori, sunt lucruri în viața noastră care au nevoie de efort și de timp ca să devină ceea ce trebuie să devină.
Nerăbdarea noastră în legătură cu ceea ce vrem (ce ne dorim) poate grăbi lucrurile și le poate strica, le poate amâna sau le poate transforma în ceva ce nu vrem. Suntem supărați, nemulțumiți sau frustrați dacă ceva nu se întâmplă așa cum ne dorim și, de multe ori, nu știm să gestionăm aceste emoții negative. Avem senzația că cineva are ceva cu noi sau că universul ne transmite semnale negative. Doar că, de multe ori, lucrurile pe care ni le dorim se întâmplă atunci când trebuie (atunci când avem nevoie de ele și când suntem pregătiți pentru ele).
Oamenii de astăzi dau impresia că sunt aproape permanent în criză de timp, deși au o viață întreagă în fața lor. Poate că ar trebui să nu mai tratăm fiecare situație ca pe una cu termen limită și să nu mai avem așteptări de genul: totul trebuie să se întâmple acum, în fața ochilor noștri.