Astăzi mă gândeam că, prinși în viața noastră zilnică, obișnuiți să avem tot timpul ceva de făcut, să fim permanent în mișcare, ne sperie momentele în care este liniște, momentele în care nu suntem ocupați și în care nu știm ce să facem.
Ni se pare ciudat să avem momente în care să nu facem nimic sau să nu avem ceva de făcut. Vrem să fim permanent conectați la ce se întâmplă și vrem să avem ceva de făcut. Și nu știm ce să facem cu momentele noastre de pauză. Devenind dependenți de adrenalină și de agitație, intrăm în panică atunci când nu avem ceva de făcut. Iar eu am crezut întotdeauna că momentele de pauză, de liniște sunt momentele propice pentru a ne gândi. La noi, la viața noastră, la cine suntem, la cine vrem să fim, la ce se întâmplă în jurul nostru etc. Doar că oamenii de astăzi nu mai au timp (nu își mai lasă timp?) pentru a medita. Este mai ușor să funcționăm cumva în virtutea inerției, decât să gândim și să analizăm ce se întâmplă cu noi sau cu viața noastră.
Oamenii de azi nu mai știu să se bucure de momente de liniște. Nu mai știu să savureze momentele în care să analizeze cum este viața lor și să planifice cum ar vrea să arate viața lor. Nu își lasă timp pentru a analiza stadiul vieții lor. Și nici nu își doresc acest lucru.
Oamenii de astăzi nu își dau timp să mediteze. Nu mai sunt în stare să treacă situațiile prin propriul raționament.
Pentru că nu mai gândesc singuri, oamenii de astăzi reacționează din inerție atunci când sunt stimulați sau încearcă să copieze comportamentul celorlalți. Dacă îi întrebi de ce fac (sau susțin) anumite lucruri, mulți dintre ei nu vor avea o părere, ci vor spune că așa fac toți și, în consecință, așa trebuie să facă și ei, nefiind deranjați de faptul că ei nu știu de ce fac ceea ce fac.
Oamenii de a astăzi și-au pierdut personalitatea, partea aceea unică a lor. S-au transformat în niște roboți care reacționează când primesc un stimul și cam atât. Nu vor să își pună mintea la contribuție și să înțeleagă că sunt ușor de manipulat și de transformat în arme în conflicte (războaie) care nici măcar nu sunt ale lor.
Oamenilor de astăzi le este teamă să fie singuri: fie pentru că au senzația că vor pierde legătura cu ceilalți (cu comunitatea?), fie pentru că le este teamă de persoana în care s-au transformat pentru a fi validați de societatea de azi.