Pentru că suntem atât de disperați să găsim surse de venit, pentru că suntem permanent în mișcare în căutarea modalităților de a ne suplimenta veniturile, m-am întrebat dacă, nu cumva, suntem dependenți de lucrurile pe care ni le pot oferi banii. Și nu prea am știut să îmi răspund la întrebare.
Este clar că ne plac oportunitățile, serviciile și lucrurile pe care ni le pot oferi banii (să fim serioși: cui nu îi place luxul?), dar mi se pare că am dezvoltat (noi cu toții) sau că societatea a dezvoltat o dependență de bani. Nu ne mai mulțumesc lucrurile normale și reale din viața noastră. Vrem doar ce este costisitor, ce este cel mai scump și, se pare că, suntem dispuși să facem eforturi, sacrificii pentru a obține ce credem că merităm.
Nu mai știm să vorbim decât în branduri și despre branduri, nu mai știm să desfășurăm activități simple (reale, natural), ci doar din cele costisitoare și, de cele mai multe ori, nu știm să ținem aceste lucruri noi, ci le spunem și celorlalți (ca să ne lăudăm, ca să le dovedim ce viață luxoasă avem etc).
Iar viața noastră ar trebui să fie despre noi, nu despre lucruri (obiecte, produse sau servicii), nu despre ceilalți, nu despre ce spune lumea (despre noi sau despre alții).
Doar că oamenii de astăzi au devenit sclavii obiectelor pe care le cumpără. Deși aceste produse au fost gândite pentru a oferi oamenilor confort sau timp liber, în realitate, ele devin importante pentru noi din diferite motive: trebuie să avem grijă de ele (inspecții, verificări periodice etc), trebuie să le oferim consumabile (cele mai multe dintre ele au nevoie de astfel de lucruri). Pe de altă parte, aceste obiecte costă din ce în ce mai mult (deși, pe piață există diversitate, toată lumea ține la preț și cum toți ne dorim să fim în rând cu lumea, toți trebuie să avem acele produse, așa că le cumpărăm chiar dacă sunt foarte scumpe).
Acest articol nu vrea să fie o pledoarie împotriva cumpărăturilor. Pentru că nu este. Toți avem nevoie de anumite produse și este normal să le cumpărăm.
Acest articol este despre oamenii care au casele pline de produse pe care nu apucă să le folosească sau care se strică (se deteriorează?) și ajung la gunoi.
Acest articol ar trebui să ridice întrebări de genul: chiar am nevoie de încă un produs ca cel pe care abia l-am achiziționat? Și nu neapărat pentru că ar trebui să facem economii (bugetul nostru ne-ar fi recunoscător pentru cheltuieli mai puține, sunt sigură!), ci pentru că ne focusăm pe lucruri greșite. În loc să fim noi importanți, acordăm lucrurilor/serviciilor locul important și noi ne situăm sub ele. Și nu sunt sigură că realizăm vreodată că se întâmplă acest lucru.