Este o expresie pe care am găsit-o într-o carte pe care am citit-o de curând. Și mi-a plăcut. Tocmai pentru că trăim în lumea aceasta care funcționează doar cu viteză, o lume care nu știe să încetineasă, o lume care nu știe să pună frână (de fapt noi nu știm să încetinim ritmul și dăm vina pe societate).
Și avem puține momente în care facem ceva ce ne place. De cele mai multe ori, facem ceea ce ni se spune, ce ni se impune, ce ni se cere, ce trebuie să facem. Iar timp (răbdare, energie etc) pentru lucrurile care ne plac găsim greu. Sau amânăm lucrurile care ne plac doar ca să le facem pe celelalte (considerate mai importante de ceilalți și chiar de noi), pentru că avem senzația că le putem face mai târziu sau că le putem face oricând vrem. Doar că ajungem să le amânăm mereu și nu mai apucăm să ne bucurăm de ele.
Dacă ne place ceva este normal să savurăm acel lucru. Și momentul. Și ar fi normal să îl prelungim cât de mult putem. Să îl simțim cât mai mult și cât mai aproape de suflet.
În lumea de astăzi, însă, dacă nu rămâi la viteza celor din jur ori simți că rămâi în urmă (deși nu este neapărat așa) ori te judecă cei din jur pentru faptul că ești altfel decât ei. Așa că este greu să încetinești și să te bucuri cu adevărat de ceea ce îți place.
Ne-am obișnuit să trăim în viteză și vrem să și simțim în viteză și să trecem, tot în viteză, peste toate lucrurile din viața noastră. Numai că nu întotdeauna putem să grăbim lucrurile. Sau, dacă le grăbim și ele nu sunt clare sau nu sunt definitivate, ne întoarcem în mod regulat la ele și nu reușim decât foarte greu să trecem peste ele.
Am observat că, pentru cei care fac lucrurile cu pasiune (sau care își fac timp pentru pasiunile lor – puteți alege varianta care vă convine), timpul trece altfel. Concentrați pe ceea ce le place, pierd noțiunea timpului și trebuie să li se amintească faptul că mai sunt și alte lucruri de făcut.
Tocmai pentru că este o lume în care viteza a devenit foarte importantă (dacă nu cumva cea mai importantă), avem nevoie de momente în care să nu ne grăbim, în care să facem ce ne place în ritmul nostru (să avem timp să savurăm ce ne place), nu în ritmul celorlalți.