Astăzi am avut o zi plină la birou (cine nu realizează, în perioada aceasta, analize, bilanțuri, propuneri de activități pentru 2026 este mai fericit decât mine. Sau mai liniștit). Pe lângă activitățile mele curente, a trebuit să particip și la două ședințe lungi, cu multe informații și multe lucruri noi, așa că m-am trezit aproape de finalul programului că nu avusesem timp de vreo pauză. Deși am făcut destul de multe lucruri din cele pe care mi le propusesem, totul a fost într-o viteză atât de mare, încât, la un moment dat, nu mai știam ce oră este și încotro mai trebuie să ajung pentru a mai rezolva din ceea ce aveam de făcut.
Iar, când m ajuns acasă, am aflat că astăzi este ziua îndeplinirii viselor și mă gândeam că astăzi nu am reușit să am timp pentru mine, ce să mai zic de vreun vis. Citind materialele pe care le-am găsit, în care se vorbește despre ziua îndeplinirii viselor, am realizat că, la început de an, nu prea am timp de mine. Pentru că sunt atâtea lucruri de făcut și atât de puțin timp pentru a le face (cel puțin așa mi se pare. mă gândeam că, din cauza analizelor și planificărilor din această perioadă, eu aș șterge din calendar perioada 15 decembrie – 15 ianuarie. Dar deja ne îndreptăm spre alt subiect).
Aș vrea ca, la început de an, să am mai mult timp pentru mine și să reușesc și eu să marchez cum trebuie toate aceste zile amuzante (sau importante, depinde cum crede fiecare) din calendar.
Deși a fost o perioadă destul de lungă de pauză (poate și acesta este unul din motivele pentru care s-au adunat atât de multe lucruri de realizat la birou) cu ocazia sărbătorilor de iarnă, nu am reușit să mă gândesc la ce vis mi-aș dori să realizez în perioada următoare. Pentru că nu este ușor să duci la îndeplinire un vis: trebuie să știi foarte bine ce vrei, trebuie să te organizezi pentru a ajunge acolo unde dorești, trebuie să reușești să treci peste etapele mai puțin plăcute (greșelile sau eșecurile inerente) și să te bucuri de fiecare moment care te aduce mai aproape de ceea ce îți dorești.
Numai că oamenii de azi nu prea mai știu să mai viseze. Sau visează doar la notorietate și la lucruri pe care le văd la alții. Nu mai știu să sondeze în propriul suflet ca să afle ce își doresc cu adevărat de la viață. Preferă să urmărească experiențele altora, să discute pe tema acestora și apoi să se întoarcă la viața lor cotidiană (indiferent că sunt mulțumiți de ea sau nu).
Oare oamenii de azi nu mai sunt curajoși ca să încerce lucruri noi? Sau doar nu mai vor să își asume riscuri și trăiesc după cum le dictează alții?