Am aflat că astăzi, 13 noiembrie, se sărbătorește Ziua Bunăvoinței. Sau a Amabiltății. Sau a Bunătății. Depinde unde cauți informațiile. Mi se pare interesant că oamenii simt nevoia să aibă o zi a lucrurilor bune, o zi care pune accent pe dezvoltarea puterii pozitive, o zi în care se promovează faptele bune.
Și totuși: de ce doar o zi pe an simțim nevoia să sărbătorim bunăvoința? De ce nu încercăm în fiecare zi a anului să fim amabili, să fim buni, să ne gândim și la alții și la nevoile altora?
Este bine că există o astfel de zi, în care suntem încurajați să privim partea frumoasă a vieții, dar, la cât de rece și de tristă este lumea de astăzi, ar fi nevoie de foarte multe zile ale bunăvoinței în calendar.
Poate că ar trebui să încercăm mai des să fim mai buni, mai deschiși, mai solidari cu ceilalți, mai înțelegători. Ne concentrăm pe propriul confort sau pe lucruri pe care nu le avem, dar ni le dorim și uităm să fim oameni. Uităm să oferim o vorbă bună cuiva care chiar are nevoie de ea, uităm să zâmbim oamenilor triști sau celor care nu au foarte multe lucruri în viață. Nu mai știm să oferim o mână de ajutor celor aflați în nevoie și pe care chiar putem să îi sprijinim în situații grele.
Atenți doar la propria persoană nu mai vedem ce se întâmplă în jurul nostru, trăim, parcă, în propria noastră lume și nu suntem în stare să vedem dincolo de ea. Nu mai știm să fim empatici, nu mai suntem în stare să înțelegem nevoile și problemele altora și nici nu ne mai interesează să mai ajutăm pe cineva. Ne suntem suficienți nouă înșine, ne limităm la a ne fi nouă bine și nu înțelegem ce se întâmplă în jurul nostru.
Poate că declararea zilei de 13 noiembrie ca zi a bunăvoinței este un semn că mai există ceva bun în noi (în lume?). Și poate că mai sunt speranțe să schimbăm toată această nebunie care a devenit viața noastră în ceva pozitiv, în ceva frumos, în ceva care să bucure cât mai mulți oameni.
Mi-aș dori mai multă amabilitate în lumea de azi, mi-aș dori mai multă bunăvoință, mi-aș dori mai multă bunătate și mi-aș dori ca oamenii să învețe să aibă mai multă răbdare unii cu alții, să nu mai fie atât de stresați și obosiți. Mi-aș dori să poată să vadă că existența lor înseamnă mai mult decât confortul pe care îl caută. Și mi-ar plăcea să învețe să împartă cu ceilalți lucrurile bune din viața lor.