Atunci când avem în viața suficient confort, oare devenim sclavii rutinei? Când ne obișnuim să trăim într-un anumit ritm, devenim dependenți de ritm sau de confortul pe care îl avem odată cu ritmul respectiv?
În lumea de azi, când totul este în mișcare, totul se întâmplă în dinamică, atunci când toți suntem permanent în căutarea unui lucru, unei situații sau unor oameni, cum rămâne cu rutina? S-ar părea (la o primă privire) că nu este loc de rutină. Și totuși…
În lumea de azi, mai dinamică sau mai puțin dinamică (depinde de punctul de vedere al celui care analizează), este loc și pentru rutină. Când ne obișnuim cu binele, când ne simțim confortabil (și la birou, și acasă, și în societate), cred că putem vorbi despre rutină în viața noastră. Adică ne obișnuim cu binele, ne place să trăim astfel și ne dorim să fie astfel o perioadă lungă de timă. Ne complacem în rutină pentru că ne dă un sentiment de stabilitate, de încredere (de permanență?).
Rutina este definită de DEX-ul online drept capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; obilnuință de a acționa sau de a gândi întotdeauna în același fel; totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a concepției sau a progresului. De asemenea, rutină este obiceiul, operația repetată zilnic sau periodic.
Este normal să avem rutină în anumite aspecte ale vieții noastre, doar că, nu de puține ori, rutina vine cu liniște, cu lipsa problemelor și a provocărilor, uneori chiar cu plictiseală (pentru unii). Așa că, pentru a scăpa de plictiseală, oamenii fac lucruri inedite, care, uneori, pot deveni nocive, neplăcute, nu prea bune. Dau nu despre plictiseală este vorba în acest articol, ci despre rutină.
Când ajungem să facem ordine în viața noastră, să avem ceea ce ne doream, să facem ce ne place sau ce trebuie ca să ne fie bine, când ne obișnuim cu ceea ce se întâmplă zilnic în viața noastră, ni se pare că avem stabilitate și siguranță, iar, unora dintre noi aceste lucruri le plac. Atât de mult, încât sunt dispuși să facă orice pentru a păstra rutina în viața lor. Acest lucru se întâmplă și pentru că, la un moment dat, ne dorim să ne înconjurăm de lucruri (și de oameni) pe care le/îi cunoaștem și a căror prezență nu necesită vreun efort din partea noastră (știm la ce să ne așteptăm și ne simțim bine astfel).
Pe unii oameni, însă, îi sperie noutatea, provocarea și preferă rutina, lucrurile pe care le cunosc și cu care sunt obișnuiți. Dar nu sunt sigură dacă acest lucru înseamnă că sunt, neapărat, sclavii rutinei…