În ziua de azi, toată lumea își stabilește priorități. În orice domeniu. Nu voi vorbi despre nevoia de a stabili priorități sau dacă e bine sau nu să avem priorități.
Vreau să spun că eu, ca toți oamenii, de altfel, sunt bună la teorie și mai puțin bună la practică.
Adică realizez că în viață am nevoie să îmi stabilesc priorități, pentru că nu e normal să pierd timpul cu lucruri lipsite de importanță sau cu oameni care nu au vreun rol în viața mea, dar nu prea reușesc să fac ceea ce spun pe termen lung.
Pe termen scurt reușesc să mă țin de o anumită rutină, dar pe termen lung nu îmi iese niciodată.
În lumea de azi, când totul se trăiește la maxim, când ritmul vieții este intens, când totul în jur a prins viteză, cum reușim să ne facem timp zilnic pentru cei dragi, pentru muncă, pentru ce ne place, pentru ce ne interesează?
Cum să ne împărțim cele 24 ore între familie, loc de muncă, gospodărie, plăți ale datoriilor, petrecerea timpului cu cei dragi, oferirea de cadouri sau surprize celor dragi?
Cred că pentru stabilirea priorităților trebuie să știm în primul rând ce anume vrem și ce e mai important pentru noi: familia, cariera, locul de muncă, prietenii, pasiunile etc, pentru a le aloca timp, atenție, resurse de tot felul.
Problema e să nu ne pierdem în amănunte. În lucruri pe care credem că le putem face ușor și ne iau mult mai mult timp (răbdare, energie) decât credeam și ajungem prea obosiți acasă pentru a ne bucura de cei dragi, de timpul liber, de lucruri care ne plac.
Sau să ne stabilim prioritățile după alții (ceilalți?) nu în funcție de ceea ce ne dorim cu adevărat.
Deci, pentru a ne stabili prioritățile, e necesar să ne cunoaștem bine pe noi înșine astfel încât să nu ne stabilească alții prioritățile. Iar apoi să reușim să ne împărțim resursele pe care le avem (timp, răbdare, energie, bani etc) pentru a respecta prioritățile stabilite.
Eu, așa cum am zis mai sus, mă mai pierd în amănunte și mai pierd din vedere lucrurile importante, uneori. Bine că realizez lucrul acesta și sper să nu se mai întâmple prea des.
Poate că e o gândire egoistă, dar eu cred că o viață avem și merităm să o trăim în condițiile noastre și după regulile noastre.