Cred că toți am trecut prin momente în care voiam să evităm să facem ceva sau să ajungem undeva și am motivat faptul că nu facem sau nu ajungem unde ar trebui să fim prin lipsa de timp.
Dar, aici, în acest articol, nu voiam să mă refer, neapărat, la aceste genuri de situații, ci la momentele în care nu avem chef de nimic (suntem obosiți, chiar epuizați, de ritmul vieții noastre) și, totuși, ar trebui să facem ceva, dar ne ascundem sub prima scuză pe care o găsim și, de cele mai multe ori, aceasta este cea a lipsei timpului. Ne este ușor să spunem că nu avem timp atunci când nu ne interesează ceva, când nu ne place (nu ne convine să facem?) ceva sau când ne deranjează ceva. Nu știu dacă este corect sau nu (nu despre corectitudinea unui astfel de comportament este vorba în acest articol), dar sunt sigură că ni se întâmplă tuturor, la un moment dat (fie că recunoaștem sau nu acest lucru).
Ne împărțim, zilnic, între atâtea lucruri pe care ne dorim (trebuie?) să le facem, se mai adaugă, la acestea, zilnic, alte provocări și alte mici dezastre pe care trebuie să le gestionăm cumva și ne trezim că nu mai avem timp pentru noi, pentru cei dragi, pentru lucrurile importante din viața noastră. Ne pierdem în amănunte sau în lucruri puțin importante și nu mai reușim să vedem (și să înțelegem) care este sensul (și direcția?) vieții noastre. Iar când mai apar lucruri sau situații neprevăzute, dar care necesită (într-un fel sau altul) prezența și atenția noastră, nu știm cum să ne mai împărțim timpul (uneori, ni se pare că cele 24 de ore ale unei zile nu ne sunt de ajuns…).
Dar, ca să revin la întrebarea din titlul articolului: ce facem când unii oameni insistă că au nevoie de atenția noastră, iar noi nu avem chef să ne implicăm în chestiunea ridicată de ei? E foarte ușor să spunem că nu avem timp, pentru că noi suntem cei care ne gestionăm timpul și știm dacă ne putem face timp sau nu pentru alte activități. Pe de altă parte, sunt și oameni care nu știu să își gestioneze timpul și sunt tot timpul în urma celorlalți, tot timpul întârziați, tot timpul în contra timp cu ceilalți. Dar nici despre ei nu este vorba în articolul de azi.
Poate mă înșel și oamenii chiar nu au timp, atunci când spun că nu pot ajunge undeva sau nu pot face ceva. Dar, în egală măsură, cred că toți am justificat prin lipsa de timp ceva ce nu ne doream să facem la un moment dat (sau poate că era doar momentul nepotrivit?).