Am mai scris despre faptul că oamenii de azi sunt mai egosiști, mai individualiști, mai reci și mai singuri decât oamenii din urmă cu ceva timp. Și m-am trezit întrebându-mă: de ce se înrăiesc oamenii? De ce doresc doresc răul altora? De ce se bucură de răul altora? De ce fac rău altora, fiind complet conștienți de acest lucru? De ce facem rău în mod gratuit (doar ca să îi vedem pe alții suferind, nu pentru că am avea ceva cu acele persoane)?
Și nu prea găsesc un răspuns. Adică oamenii de astăzi au confortul lumii de azi, au timp pentru ei (sau ar trebui să ait imp pentru ei, dacă știu să și-l facă), au tot felul de resurse și instrumente care îi ajută să aibă o viață mai bună decât cei de dinaintea lor. Și totuși, deși ar trebui să fim mai buni, pentru că am învățat din experiențele bunicilor, străbunicilor și părinților nosștri, deși ar trebui să fim mai atenți la nevoile celorlalți, deși ar trebui să fim mai empatici, mai înțelegători cu ceilalți, în final suntem doar mai răi decât predecesorii noștri. Dacă avem toate condițiile să fim mai buni, de ce devenim mai răi? Ce anume este greșit în toată această situație? De ce ceva c ear trebui să aibă efect bun (pozitiv) ajunge să provoace efecte mai puțin bune (negative)?
Poate că pe oameni îi înrăiește izolarea societății moderne, însingurarea sau singurătatea la care ne condamnă lumea de azi și, mai ales, tehnologia care, deși pare să ne apropie, de fapt ne ține departe unul de celălalt, pentru că se pierde contactul direct dintre oameni, se pierde interacțiunea umană.
Sau poate că îi înrăiește faptul că nu știu să își controleze emoțiile, trăirile, sunt foarte afectați de orice lucru puțin important care apare în viața lor și pe care îl transform într-o catastrofă. Astfel d eoameni pot deveni invidioși pe ceilalți sau frustrați pentru că ei nu au ce au ceilalți sau pentru că ei simt că li se pun piedici, în timp ce alții sunt favorizați.
Răutatea poate proveni și din faptul că ne dorim tot timpul să avem (să deținem) cât mai multe lucruri. Societatea de azi este pragmatic și orientată spre partea materială. Cine care deșin lucruri, puteren, bani, influență par să conducă lumea și este normal ca oricine să viseze să aibă lumea la picipare la un moment dat. Când nu se întâmplă acest lucru devenim triști, suntem supărați, frustrați, nefericiți, neîmpliniți. Iar de aici până la a fi rău cu altcineva nu este decât un pas…