Am observat că, deși societatea evoluează, deși susținem că suntem mai civilizați decât acum câțiva ani, nu mai suntem atât de deschiși și de sinceri, ca înainte. Nu mai știm să privim în jur cu înțelegere și nu mai știm să acordăm oamenilor prezumția de nevinovăție.
Suntem permanent stresați, iritați, nervoși, nu mai avem răbdare pentru nimeni și nimic, adunăm frustrări și neîmpliniri și vedem viața în negru. Îi invidiem pe cei care au mai mult decât noi și nu ne interesează cei care au mai puțin decât noi. Am devenit egoiști, individualiști și vrem să moară și capra vecinului.
Așa că m-am trezit întrebându-mă: de ce se înrăiesc oamenii? De ce nu mai au bunăvoință în relația cu ceilalți? De ce caută doar să facă rău sau să rănească pe cineva? Unde s-a pierdut binele din lume? Și nu prea am găsit un răspuns. Pentru că oamenii nu mai au timp să se gândească la ei înșiși, pentru că nu mai au timp să analizeze ce li se întâmplă și cum îi afectează ce li se întâmplă, pentru că oamenii nu mai vor să mai depună eforturi pentru o viață mai frumoasă.
Este mai simplu să luăm exemplele (tiparele sau lecțiile) pe care ni le servesc alții, este mai simplu să trăim așa cum ni se cere sau cum se stabilește că trebuie să trăim.
Uneori, mă gândesc că accesul la informații, pe lângă multele efecte bune, a avut și efecte mai puțin bune. Spre exemplu ne-a deschis ochii asupra lucrurilor pe care le au alții, lucruri pe care ni le dorim, deși nu putem întotdeauna să le avem, situații care ne transformă în persoane frustrate sau supărate pe viață, devenind astfel mai puțin buni în relația cu ceilalți.
Apoi, am văzut că oamenii nu mai vor să mai depună eforturi pentru a avea o viață mai frumoasă. Adică sunt dipsuși să facă orice pentru a avea o viață mai înstărită, aleargă după a obține mai mulți bani, dar nu se gândesc și la partea emoțională, sentimentală și personală a vieții. Adică vor cu tot dinadinsul un nivel de trai mai ridicat,dar, atunci când îl obțin (dacă reușesc acest lucru), nu știu ce să facă, pentru că se trezesc singuri, goi, triști și nefericiți.
Oamenii de azi nu mai știu să zâmbească decât atunci când li se cere sau când au ceva de câștigat, nu mai știu să se bucure de ceea ce au și să savureze momentele liniștite și fericite pentru că tot timpul vor mai mult, nu mai știu să se oprească din alergătura aceasta zilnică și să trăiască pur și simplu.