Într-o lume în care doar ambalajul contează, în care doar aparențele sunt importante, o lume condusă de superficial, mai știm să fim sinceri cu noi înșine?
Știm să ne recunoaștem punctele slabe, sensibilitățile și vulnerabilitățile? Știm să fim sinceri în privința lucrurilor pe care le simțim în lumea de azi, lume care ne cere multe și ne obligă să acceptăm și mai multe?
Știm să ne relaxăm din când în când și să încetinim ritmul vieții de zi cu zi, ca să putem să ne bucurăm și noi de ceea ce trăim?
Eu cred că am uitat să fim cinstiți cu noi înșine. Ne-am ascuns atât de bine în spatele aparențelor, în spatele standardelor sociale, în spatele calculatoarelor și nu mai știm cine suntem și nu mai știm să fim sinceri cu noi înșine. Nu mai suntem în stare (sau nu mai vrem?) să depunem eforturi pentru a avea o viață adevărată, nu doar pe cea pe care le-o arătăm celorlalți prin postările de pe rețelele de socializare. Ne-am obișnuit să nu mai depunem eforturi pentru nimic, să primim totul pe tavă, să nu facem prea multe pentru a obține ceva. Și ne mai mirăm că viețile noastre sunt plictisitoare, rutinate, fade, nefericite.
Și, pentru că nu mai vrem (nu mai putem?) să facem eforturi de a fi sinceri cu noi înșine și cu ceilalți, ajungem să fim triști, neîmpliniți, frustrați sau să trăim viețile altora.
În societatea de azi în care oamenii se cred perfecți (sunt încurajați să fie perfecți!) este greu să putem fi cinstiți cu noi înșine. Este greu să acceptăm că avem și probleme, puncte slabe și că nu suntem atăt de puternici și invincibili cum ne credem (sau cum ne încurajează societatea să credem). Și nu putem fi echilibrați, nu putem fi noi înșine, nu putem fi liniștiți, dacă nu suntem în stare să fim sinceri cu noi înșine și cu ceilalți. Este ca și cum (?) ne mințim pe noi înșine și pe ceilalți în legătură cu lucrurile importante (și mai puțin importante) din viața noastră.
Problema este că nu putem avea o viață fericită și împlinită dacă nu suntem echilibrați, dacă nu suntem destul de maturi încât să ne acceptăm așa cum suntem și să facem față, cât mai bine posibil, provocărilor vieții.
Oricum mi se pare că termenii de cinste și cinstit nu prea mai au loc într-o societate în care toate lumea are strategii pentru a ajunge cât mai sus, în care sunt încurajați cei descurcăreți, în care a ajuns să conteze doar rezultatul, nu și modalitatea prin care s-a ajuns la el sau efortul depus.