Pentru că fericirea nu durează mult și pentru că nu avem prea multe momente de fericire în viața noastră, chiar știm să ne bucurăm de cele de care avem parte din când în când? Știm să le savurăm, să le trăim la adevărata lor valoare (mai ales că ne vom hrăni cu ele la bătrânețe)?
Nu vreau să încep acest articol prin a răspunde la întrebarea din titlu, dar cred că nu știm să ne bucurăm de puținele momente de fericire din viața noastră. Și nu pentru că nu am realiza că suntem fericiți (cred că am scris la un moment dat despre situațiile în care ne dăm seama că eram fericiți doar atunci când nu mai suntem astfel), ci pentru că nu știm să ne bucurăm de lucrurile frumoase și de oamenii frumoși din viața noastră.
Și nu este doar vina ritmului trepidant al vieții de azi, ci este vina noastră pentru că vrem multe, vrem totul, pentru ca apoi să găsim orice motiv să fim nemulțumiți. Nu mai știm să ne oprim din goana aceasta după timpul pierdut și să ne tragem sufletul, trebuie să fim permanent în fuga după ceva (în căutarea a ceva?).
În ultmul timp, am realizat că oamenii nu mai știu să trăiască momentele din viața lor, iar, atunci când constată că viața a trecut pe lângă ei, nu știu cum să reacționeze. Caută vinovați, caută pe cineva care să răspundă pentru faptul că ei simt că și-au irosit viața și nu sunt în stare să se privească în oglindă și să schimbe ceva în viața lor, acel ceva care i-ar ajuta să fie mai aproape de viața pe care și-o doresc. Sau să fie în stare să recunoască faptul că nu sunt fericiți cu viața lor din prezent și astfel să afle ce pot face pentru a ajunge să fie fericiți.
Oricum, am impresia că am divagat de la subiect. Probabil s-au adunat multe de spus și fac destul de multe paranteze. Sau precizări.
Ceea ce voiam să spun este că oamenii, în loc să caute modalități de a fi fericiți sau ce anume îi face fericiți, preferă să se complacă în sentimentele negative cauzate de lipsa fericirii (frustrare, neîmplinire, nesiguranță, tristețe etc), dar nu reazlizează că facând acest lucru nu mai au șanse să fie fericiți. Sau nu mai au șanse să aibă o viață plăcută, frumoasă, fericită.
Poate că nu ar fi rău să mai alungăm sentimentele negative din viața noastră (cauzate, de multe ori, de agitația vieții cotidiene și de nervozitatea cu care ne-am obișnuit să trăim zilnic) și, privind dincolo de rutina zilnică și de viteza vieții zilnice, să vedem dacă nu cumva suntem fericiți și noi nu știm să ne bucurăm de această stare.