Pentru că am avut mult timp liber la dispoziție și pentru că am primit cadou volumul scris de Sabina Fati, a fost ocazia perfectă să îl și citesc.
Wikipedia ne-o descrie pe Sabina Fati drept o jurnalistă, scriitoare și analistă de politică externă din România, care a condus departamentul românesc de la Radio Europa Liberă și a fost redactor șef adjunct la România Liberă. Printre cărțile ei se numără Singură pe Drumul Mătăsii: 80 de zile, 15000 km, 2500 ani de istorie (2015), Ocolul Mării Negre în 90 de zile: Șapte țări, opt granițe și o lovitură de stat în prime time (2016) și Călătorie pe urmele conflictelor de lângă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia (2022).
Cine râvnește la Gurile Dunării? O călătorie pe timp de război în Delta Extinsă: Transnistria, Ucraina, Basarabia, România este cel mai recent volum al jurnalistei, apărut în toamna anului 2024.
Inițial, amestecul de istorie, cultură, politică și interviu cu oamenii de azi care se confruntă cu un război aproape de vărsarea Dunării în mare mi s-a părut greoi și am avut tendința să renunț la a continua lectura. Doar că, efortul jurnalistei de a ajunge în Ucraina (o țară aflată în război) pentru a vorbi cu oameni din localitățile de pe malul Dunării despre istorie și război, mi s-a părut interesant de urmărit. Tocmai pentru că atunci când vorbea despre localitatea în care ajungea, îi prezenta și istoria, dar și amprenta culturală.
După o călătorie cu ceva peripeții (pe care vă las să le descoperiți în rândurile cărții), autoarea a ales să străbată și localitățile românești de la gurile Dunării (ajungând până la Slava Rusă, care nu are legătură cu Dunărea, dar are legătură cu minoritățile de origine rusă din Dobrogea) menționând și localitățile de pe cele trei brațe ale Dunării: Chilia Veche, Sfântu Gheorghe și Sulina (neuitând să păstreze un capitol și despre Periprava și lagărul care a funcționat aici).
Apoi, periplul jurnalistei a continuat pe teritoriul Republicii Moldova, Republicii Moldovenești Transnistrene și Găgăuziei (regiune autonomă din sud vestul Republicii Moldova), de unde a strâns impresii despre România Rusia, Ucraina și, mai ales, despre Dunăre.
De ce mi-a plăcut această carte? Pentru că reușește să împletească, în mod accesibil pentru cititor, trecutul cu prezentul, pentru că vorbește despre cum sunt afectați oamenii din Ucraina (cei din spatele frontului) de război, despre cât de diferiți sunt oamenii aflați în aceeași regiune sau în aceeași localitate. Recunosc, am aflat multe lucruri noi despre zone din țara noastră. Și, deși nu am fost întotdeauna de acord cu părerea autoarei despre lucrurile pe care le prezenta, consider că este un volum care va plăcea celor care sunt interesați de istorie, dar și de ce se întâmplă cu oamenii rămași în Ucraina în timpul acestui război. Și, de asemenea, este interesant de aflat cum gândesc oamenii de rând din toate aceste țări despre război și despre vremurile pe care le trăiesc (și pe care le trăim cu toții).