Despre oameni care văd, peste tot, probleme

În ultimul timp, mă tot lovesc de oameni care văd doar probleme. De oameni care caută, în tot și în toate, probleme.Oameni care creează permanent probleme, chiar și acolo unde nu sunt.

Și nu înțeleg genul acesta de oameni. Adică nu înțeleg de ce să provoci probleme acolo unde lucrurile merg? De ce să găsești probleme acolo unde nu sunt și unde există eficiență și productivitate? De ce să rpivești permanent la partea mai puțin plăcută a lucrurilor și să nu vezi și partea bună a acestora?

În ultimul timp, tot dau peste oameni care pun frână celorlalți. Oameni care preferă să nu facă ceva (să nu acționeze într-un anumit fel), decât să încerce să afle cum ar putea ajuta. Oameni care preferă să nu își bată capul și să nu se complice cu lucruri pe care nu le cunosc și nici nu vor să le cunoască. Oameni care găsesc permanent cusururi lucrurilor, situațiilor și celorlalți oameni.

Paradoxul cu acești oameni este că, deși ei caută probleme, nu vin și cu soluții. Sau cu încercări de rezolvare a acestora. Pur și simplu, acestor oameni le place să se complice și să le complice viața și altora, fără a le oferi alternative sau modalități de a tranșa cumva situația respectivă. Și se cred foarte importanți pentru că ei au identificat o problemă, un risc sau o vulnerabilitate. Li se pare că ar trebui să le mulțumească toată lumea pentru ceea ce au făcut. Ca și cum identificarea unei probleme este cel mai important lucru de pe pământ.

Iar unii chiar reușesc să trăiască așa toată viața: creând probleme și lăsându-i pe alții să le lămurească sau să găsească o modalitate de a le minimiza sau de a le reduce în vreun fel. Și nu mi se pare corect, pentru că este ușor (poate nu întotdeauna, dar sigur este mai ușor) să identifici o problemă, decât să găsești și o modalitate de a o soluționa.

Nu înțeleg de ce se complică oamenii și aleg să găsească tot felul de variante ciudate și să găsescă tot felul de de excepții pentru a-și argumenta punctul de vedere. Și de a susține că există o problemă acolo unde foarte rar (foarte greu?) apar probleme.

Sunt foarte obositori genul acesta de oameni (pentru mine, cel puțin), deoarece, de multe ori, nu știu să își susțină punctul de vedere (poate pentru că nu prea au ce susține?), dar cumva reușesc să se impună sau să atragă atenția asupra lor și apoi încearcă să găsească pe alții care să soluționeze cumva ceea ce ei au identificat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *