Am găsit această expresie într-o carte și nu am putut trece pe lângă ea fără să o analizez puțin. Am așezat un mare semn de întrebare la finalul acesteia și am tot amânat momentul în care voi scrie despre ea. Dar, astăzi, nu mai am motive să amân.
Cred că această expresie are un corespondent în Nimic nu este nou sub soare. Doar că faptul că totul se repetă, adică trecutul este parte din viitor și viitorul este parte din trecut, mi-a cam amestecat gândurile. Mi se părea că viitorul este ceva complet necunoscut, că nu știm ce ne rezervă și nu cunoaștem ce va fi. Doar că, părți din trecut se pot repeta în viitor (într-o formă sau alta).
Inițial, nu am înțeles și nu am acceptat mesajul acestei expresii. Pentru că am învățat la școală, când eram mică, faptul că trecutul și viitorul sunt două bucăți de timp care nu se întîlnesc niciodată. Din contră, sunt cumva succesive: trecut, prezent, viitor și tot așa.
Așa că faptul că trecutul are un loc în viitor este ceva ce nu aș fi conceput în urmă cu ceva ani. Mi s-ar fi părut o aberație și ar fi trebuit multe explicați și multă răbdare din partea cuiva ca să încep să mă gândesc să analizez o astfel de expresie.
Dar, maturitatea și experiențele prin care am trecut până acum, mi-au arătat că destul de multe lucruri nu sunt chiar așa cum le credeam. Nu aș spune neapărat că totul este relativ, dar aș spune că percepția asupra lumii și vieții se schimbă odată cu înaintarea în vârstă și cu experimentarea evenimentelor din viața unui om.
Adică azi sunt în stare să accept ideea că trecutul are un loc în viitor. Că nu toate lucrurile pe care le-am învățat și pe care le cunosc sunt definitive sau foarte bine delimitate. Că, în viața noastră, se pot repeta lucruri și întâmplări, pe care le tratăm (le simțim, le le gestionăm sau le percepem) diferit pentru că uneori le înțelegem, alteori nu.
Poate că cel mai important lucruri referitor la această expresie este că m-a ajutat să accept faptul că viitorul nu este ceva abstract, așa cum credeam eu în copilărie și cum am crezut până la anii maturității. Că, uneori (sau de mai multe ori, depinde de foarte mulți factori, dar este clar că se întâmplă), trecutul va avea locul său în viitorul nostru, că nu ne putem nega trecutul și că viitorul nu este atât de necunoscut pe cât credeam noi în anii de început ai vieții.