Mă uitam, zilele acestea, la reclamele care întrerup programele tv și constatam că, deși promit multe, în realitate, nu prea fac ceea ce susțin. Adică rezultatele/efectele lor nu sunt cele prezentate în materialele publicitare. Dacă ar fi așa, toți am fi sănătoși, frumoși, deștepți, îndemânatici, cu alte cuvinte am fi perfecți și nu am avea nevoie de toate produsele și serviciile prezentate în reclame. Doar că există o mare diferență între ceea ce apare în materialele publicitare și realitate.
De aici provine și nedumerirea mea: deși știm (intuim, avem informații) că produsele nu fac ceea ce se spune în reclame că fac, totuși le achiziționăm așteptându-ne la rezultatele sau efectele pe care le-am văzut la televizor sau în mediul online.
Așa că m-am trezit întrebându-mă dacă nu cumva ne-am obișnuit să fim mințiți și nu ne mai deranjează acest lucru. Pentru că, publicitatea înseamnă să te lauzi, înseamnă să arăți doar ce este bun din produs sau doar ce avantajează vânzarea lui. Înțeleg partea aceasta a publicității. Ceea ce nu înțeleg eu este cât de importantă a ajuns reclama în viața noastră de zi cu zi, cum ne organizăm achizițiile în funcție de reclame și cât de rupți de realitate suntem pentru că noi chiar credem în produsele pe care ni le dorim sau pe care le folosim. Nu pare să ne deranjeze faptul că, de multe ori, produsul în sine nu se ridică la nivelul reclamei prin care este promovat. Nu mai pare să deranjeze pe nimeni că produsul nu face ceea ce ar trebui să facă. În schimb, ne plac reclamele, ne place partea spectaculoasă (aș putea spune șocantă și nu cred că aș fi departe de realitate dacă aș folosi aceste termen)a acestora, ne place să auzim cum putem deveni mai frumoși, mai isteți, mai buni doar folosind anumite produse sau servicii.
Uneori cred că în industria publicității nici măcar nu mai contează produsul în sine sau dacă este bun sau mai puțin bun, ci contează cum i se face publicitate și cum este prezentat publicului larg. Și, deși toată lumea știe că în publicitate se folosesc multe modalități de manipulare a clientului, mai devreme sau mai târziu, toți cădem victime acestora.
Cred că problema intervine în momentul în care nu mai știm (nu mai suntem capabili, nu mai vrem să facem efortul sau nu mai suntem în stare) să facem diferența între publicitate și viața reală. Adică avem senzația că trăim viața din reclame, cu produsele din reclame și nu mai este nevoie să realizăm adevărul despre diferența dintre ceea ce este un produs și modul în care este prezentat un produs.
Oare acest lucru înseamnă că ne-am obișnuit să fim mințiți și am început să ne mințim și singuri pe noi înșine?