Am aflat, cu uimire, că astăzi, 6 mai, se marchează Ziua internațională fără dietă. Nu știam că există o astfel de zi în calendar. Nu pentru că nu ar fi nevoie de ea, ci pentru că nu credeam că cineva s-ar gândi și la o astfel de zi.
Ziua fără dietă a fost inițiată de o englezoaică, Mary Evans Young în 1992, iar din anul următor mesajul zilei a fost adoptat de mai multe țări. Din ce am reușit să aflu, această femeie a suferit de anorexie și s-a gândit la o astfel de zi pentru a ajuta oamenii să își accepte propriul corp.
Într-o lume în care doar imaginea contează, nu cred că mai există cineva care să nu fi ținut o dietă (sau orice fel de restricție alimentară autoimpusă sau impusă de alții). Toți am trecut, într-o formă sau alta, prin etapa de dietă a vieții noastre. Toți am oftat (am tânjit) după un anumit corp model pe care ni-l doream (pe care îl vedeam la alții) și care era foarte departe de corpul pe care îl avem. Și toți ne-am înfometat sau am mâncat tot felul de chestii pentru a ajunge să avem trupul visat.
Problema este că unii trăiesc doar dintr-o dietă în alta. Nu știu să trăiască în afara dietelor. Adică atunci când aud despe o dietă care a avut efect asupra cuiva cunoscut se aruncă asupra acesteia, dorind să aibă aceleași efecte. Poate că nu ar fi rău ca astfel de persoane să se adreseze unui medic ce le-ar putea recomanda diete potrivite pentru ei și care ar putea avea efect, dacă ar face eforturi.
Cunosc oameni (femei și bărbați) care, cu răbdare, cu diete și cu sport au reușit să își modeleze corpul, slăbind destul de mult. În momentul în care vezi că dieta dă rezultate parcă te motivează să continui. Mulți continuă până ajung la greutatea pe care și-o doresc, apoi, însă, nu mai sunt la fel de atenți cu mesele zilnice și nici cu mișcarea și ajung să pună înapoi kilogramele pe care le-au dat jos.
Citeam undeva (un articol în care erau prezentate rezultatele unor studii) că “o persoană care finalizează un program de scădere în greutate pierde aproximatic 10% din greutatea corporală, pentru a repune două treimi din ea în primul an și aproape toată din aceasta în cinci ani.“
Așa că, indiferent dacă suntem la dietă sau între diete, dacă mâncarea și sportul ne conduc sau nu viața, o zi fără dietă este un semn de normalitate, o zi în care putem gusta și din mâncărurile care ne plac sau la care poftim de ceva timp.