Azi dimineață, mergând spre birou cu mașina, am aflat că astăzi se organizau tot felul de activități și evenimente, întrucât este Ziua Cărții. Chiar nu știam că de Sfântul Gheorghe sărbătorim cărțile, dar mi s-a părut interesant.
Și apoi am aflat că, din 1996, se marchează, la nivel mondial, Ziua Cărții. Această zi este legată de viața și de moartea multor scriitori: Maurice Druon, Vladimir Nabukov, William Shakespeare, Miguel de Cervantes etc.
În această zi, în întreaga lume se organizează tot felul de festivități în cadrul cărora cartea este eroul principal.
Este interesant că, într-o lume în care tehnologia începe să preia controlul, oamenii încă mai marchează Ziua Cărții. Adică încă mai simt nevoia de a citi, de a afla informații și lucruri din cărți. Încă mai au nevoie să își imagineze sau să vadă lumea prin ochii scriitorilor.
Mă aștept ca, într-un timp nu prea lung, cărțile să nu mai suscite atâta interes, pentru că apar (există) tot felul de platforme și de aplicații pe care suntem mai tentați să le folosim (ne este mai ușor să le folosim?) decât să citim.
Așa că, o Zi a Cărții este binevenită. Și este ocazia pentru a mai deschide o carte (dacă nu am făcut-o în ultimul timp) și de a ne bucura de lumea pe care o găsim în ea și de toate lucrurile pe care le putem învăța astfel.
Chiar priveam un clip pe youtube, în urmă cu puțin timp, unde o tânără româncă deschidea un colet și, când a descoperit o carte, a fost mulțumită pentru că ea singură a constatat că seara stă prea mult pe telefon, iar o carte i-ar schimba programul de seară și i-ar oferi informații mult mai bune decât orice rețea de socializare.
Prinși în agitația vieții cotidiene, în programul pe care noi ni-l facem sau pe care alții ni-l fac, nu prea mai găsim timp pentru noi. Nu prea mai reușim să ne oprim, să spunem stop sau să încetinim ritmul în care trăim și să încercăm să facem ceva și pentru noi înșine. A citi este ceva personal, chiar intim (din punctul meu de vedere). Fiecare carte deschide o lume pe care nu o cunoșteam înainte și despre fiecare carte cititorul își poate face propria părere, care, de multe ori, nu coincide cu a altora. Și este normal: suntem diferiți și înțelegem sau percepem lucrurile în mod diferit. Plus că o carte cere cititorului și multă imaginație. Adică oricât de mult ar descrie persoanele sau locurile sau întâmplările, rămân destul de multe lucruri pe care cititorul trebuie să le vadă din punctul lui de vedere.