Din nesiguranță, ar fi răspunsul pe care l-aș da din scurt. Dar nu știu dacă este chiar așa. Am observat, în schimb, că oamenii caută punctele slabe ale celorlalți și încearcă să îi rănească. Și nu prea înțeleg de ce. Pentru că, de cele mai multe ori, răutățile acestea care îi fac pe alții să sufere, nu prea au explicații. Adică, nu sunt un răspuns la o răutate din partea celuilalt, ci, pur și simplu, pentru unii, a-i face pe ceilalți să sufere este un câștig, o victorie. Cumva, în felul acesta, se proclamă (se cred?) superiori celor pe care îi rănesc.
Problema este că fiecare dintre noi are punctele lui slabe și fiecare dintre noi poate fi rănit. Mai ușor sau mai greu, dar ni se poate întâmpla tuturor. Așa că, în aceste condiții, de ce să rănești pe altcineva? Și d ece să o faci atât de ușor?
Oare suferința altora le dă satisfacție unora? Ceva de genul să moară capra vecinului? Nu știu dacă este ceva adevăr în aceste întrebări. Dar văzând câtă satisfacție au unii când le provoacă durere (de orice fel) altora, mă gândesc că nu sunt foarte departe de adevăr.
Pe de altă parte, mi se pare că oamenii rănesc foarte ușor în ziua de azi. Uneori cu intenție, alteori fără intenție (ating subiecte sensibile, fără să fie conștienți că pentru celălalt sunt subiecte dificile).
Oare am ajuns să fim evaluați de societate (să fim văzuți în societate) și în funcți de cum ne comportăm cu ceilalți și cu cât ne comportăm mai urât cu atât simțim că urcăm pe scara socială? Uneori am această senzație: că oamenii nu sunt în esență răi, dar că se comportă urât cu ceilalți pentru a fi priviți cu venerație și cu respect (cred ei) de ceilalți. În lumea d eazi, cei care se dau răi, cei care se comport urât cu ceilalți, cei care îi umilesc pe alții par să fie bine priviți, par să obțină mai ușor decât ceilalți tot ce își doresc. Deși este doar o percepție, unii par să ia în serios aceste lucruri.
Iar, în ziua de azi, este foarte ușor să rănești cu vorba. Iar vorbele se transmit atât de repede, air informațiile ajung atât de ușor în toate colțurile lumii, încât o răutate nu mai poate rămâne ascunsă prea mult timp. Sau pote avea efecte mult mai devastatoare decât credem inișial.
Așa că, nu ar fi mai bine să încercăm să nu mai fim răi? Nici verbal, nici faptic. N-ar fi mai bine să încercăm să avem mai multă răbdare cu ceilalți, să nu mai judecăm atât de ușor, să facem lucruri bune și să folosim cuvinte frumoase?