În ziua de astăzi, oamenii acceptă foarte ușor faptul că pot fi înlocuiți de utilaje sau roboți. Ba, de multe ori, își doresc să scape de un anumit gen de muncă și se bucură atunci când apar calculatoare sau mașini (de orice fel ar fi ele) care fac lucrurile în locul lor Dar de ce nu se gândesc oamenii că, pe termen lung, acest lucru înseamnă înlocuirea forței de muncă umane cu cea automatizată, adică dispariția unor locuri de muncă? Deja există industrii în care roboții au înlocuit de mult (și cu succes, dacă este să îi ascultăm pe cei care evaluează eficiența în domeniu) oamenii.
Sunt uimită că această folosire a mașinilor atât în format industrial, dar și în viața de zi cu zi, nu le trezește oamenilor întrebări sau îndoieli. Este adevărat că astfel de produse ne sunt prezentate doar sub aspectele lor pozitive și doar ca pe niște descoperiri importante pentru viețile noastre. Abia după ceva timp aflăm că există și erori, există și produse neconforme, există și situații în care aceste mașinării fac mai mult rău decât bine. Sau că pot fi controlate de altcineva și se pot întoarce împotriva noastră.
Nu sunt împotriva tehmologiei și evoluției tehnologiei. Îmi plac lucrurile (gadget-urile) care îmi fac viața mai ușoară sau care mă ajută să rezolv mai multe lucruri în același timp. Apreciez că avem nevoie, în viața noastră, și de mașinării care să ne ajute să avem mai mult timp pentru noi și pentru cei din jurul nostru.
Ceea ce văd în ultimul timp este că oamenii au devenit dependenți de electronice și electrocasnice. Iar acest lucru mi se pare prea mult. Chiar nu este nevoie să avem cel mai nou model, cel mai dezvoltat tip de calculator (telefon etc), cel mai scump model de robot.
Putem să trăim și fără mașinării. Este adevărat că trebuie să facem mai multe eforturi sau să renunțăm la lucruri la care nu vrem să renunțăm. Dar a rămâne îndatorați toată viața pentru a avea o mașină, un utilaj sau un robot performant, parcă este puțin prea mult. Începe să fie vorba despre mașină, mai mult decât despre noi. Începe să fie vorba despre confort, mai mult decât despre cât de mult ni-l permitem (sau ce suntem dispuși să facem pentru a avea ce ne dorim). Începe să fie vorba mai mult despre bani, decât despre noi înșine. Și parcă se pierde ceva în această ecuație: se pierde latura umană, în favoarea celei automatizate. Cel puțin aceasta este percepția mea astăzi…