Luați de valul vieții cotidiene, prinși în activitățile zilnice și în planificarea celor din perioada următoare, mai suntem în stare să vedem cât de fragili suntem?
Ne credem indestructibili, ne credem nemutirori, ne credem puternici, până când ni se pune un diagnostic care ne demonstrează că nu este deloc așa. Și chiar și așa tot nu credem că suntem vulnerabil: căutăm vinovați, căutăm să dăm vina pe cineva pentru ce ni se întâmplă, în loc să ne oprim, să ne tragem sufletul și să înțelegem că trebuie să luăm viața așa cum este.
Când apar vești care ne transmit că nu suntem așa de duri cum ne credeam, de fapt ni se aduce aminte că suntem sensibili, că ar trebui să avem grijă și de noi și să ne revizuim prioritățile.
Nu este cazul să devenim disperați sau să intrăm în panică, deși cam acestea sunt primele reacții ale oricărei persoane care primește vești mai puțin bune despre sănătatea sa. De cele mai multe ori, astfel de vești vin ca un duș rece ca să ne amintească faptul că suntem fragili și că trebuie să mai avem grijă și de sănătatea noastră. Pentru că viața cotidiană ne dă atâtea sarcini, atâtea lucruri de făcut și, de foarte multe ori, uităm de noi înșine, uităm să ne îngrijim de propria persoană sau minimalizăm probleme pe care ar trebui să le tratăm cu mai multă atenție sau cu mai multă seriozitate.
Da, azi sunt serioasă. Pentru că avem tendința să ne punem pe ultimul loc în viața noastră și, când ne confruntăm cu probleme medicale sau informații care ne afectează viața pe termen lung, nu știm cum să reacționăm. Sau nu înțelegem de ce ni se întâmplă așa ceva tocmai nouă. Sau vrem să știm cu ce suntem de vină sau unde am greșit de am ajuns în situația aceasta neplăcută.
În realitate, ar trebui să luăm lucrurile încet. Să ne dăm timp să asimilăm veștile mai puțin bune, să le înțelegem, să le percepem și să începem să ne adaptăm la noua realitate. Nu este ușor. Nimeni nu va spune vreodată că o veste puțin plăcută referitor la sănătatea sa a fost ușor de asimilat, ușor de înțeles sau ușor de acceptat.
Dar, până la urmă, oamenii se pot adapta atâtor situații diverse, încât au capacitatea de a face față multor provocări aduse de viață. Da, nu este ușor, dar în situații dificile aflăm, de obicei, lucruri noi despre propria persoană și cât de puternici suntem în confruntarea cu acestea. Și cum vom face față schimbărilor ce vor interveni în viața noastră.
Ca să răspund întrebării din titlul articolului: nu, nu cred că realizăm cât de fragili suntem, decât în momentul în care ne confruntăm cu vești neplăcute și suntem puși în fața unor situații cărora trebuie (fie că vrem, fie că nu vrem) să le facem față.