Am găsit într-o carte expresia “Minciunile îi fac pe oameni să fie urâți” și mi s-a părut interesantă. Pentru că, în societatea de azi, vorbim despre frumusețe, vorbim despre imagine, vorbim despre cum apărem (sau cum vrem să apărem) în ochii celorlalți, vorbim despre cum vrem să fim, dar nu despre cum suntem.
Am folosit, de multe ori, în articolele mele termenul “oameni frumoși” și nu m-am referit la aspectul fizic, ci la cum sunt ei, cum ne fac să ne simțim, despre faptul că ne ajută să fim noi înșine și să ne dezvoltăm.
Minciunile, în schimb, ne urâțesc. Și nu fizic, cât sufletește. Oamenii care sunt obișnuiți să mintă, deși pot avea o imagine foarte bună, dacă ajungem să îi cunoaștem vom afla că sunt, de fapt, urâți.
Ca să ne lămurim în legătură cu termenii folosiți, vom apela la definițiile acestora.
DEx-ul definește minciuna drept afirmație prin care se denaturează, în mod deliberat, adevărul; vicleșug, înșelăciune; ficțiune, invenție, născocire, plăsmuire, scornitură, închipuire. Cu alte cuvinte, minciuna nu are nicio legătură cu realitatea, este doar o inducer în eroare a celui care trebuie să știe adevărul sau vrea să știe adevărul.
Același DEX definește urât drept diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, desfigurat, deformat; inestetic, înnorat; nefavorabil; mizerabil; neplăcut; defavorabil; rău.
Cumva, nu ar trebui să ne mire că minciunile îi urâțesc pe oameni, pentru că nu poate fi frumos cel care nu spune (nu recunoaște) adevărul.
Pentru că trăim vremuri în care imaginea (doar imaginea!) contează, avem tendința să ne raportăm la ceilalți în funcție de cum se prezintă și de cum arată. Avem tendința să ne formăm păreri după ceea ce ni se servește. Și atunci este foarte ușor să fim induși în eroare (seduși?) de cineva care are mare grijă de imaginea lui, care arată într-un mare fel și să nu fim în stare să vedem dincolo de ce avem în fața ochilor. Credem că avem de-a face cu oameni frumoși, care, de fapt, în sufletul lor, sunt oameni urâți.
Unii dintre noi au capacitatea să vadă dincolo de imagine, dincolo de ceea ce li se prezintă de către ceilalți. Probabil că toți oamenii au posibilitatea să vadă dincolo de aparențe, trebuie să aibă ceva experiență de viață și să își asculte instinctul. Doar că, de multe ori, ajungem să ne atașăm de oameni urâți și să nu ne vină să credem că nu sunt cei pe care îi credeam (îi creasem în propria noastră minte) și ajungem să ne îndoim de noi înșine. Uneori, însă, este chiar foarte greu să identifici oamenii urâți, pentru că se ascund atât de bine,. Dar poate și pentru că ne dorim ca toți oamenii să fie frumoși.