Nu ceea ce ne dorim, nu ceea ce vedem la alții, nu ceea ce credem că ar trebui să trăim, ci viața noastră așa cum este. Sunt uimită să văd că oamenii tânjesc la ce au alții sau sunt frustrați că nu au ce posedă alții, dar nu sunt în stare să vadă cât de plină este viața lor și cât de multe lucruri frumoase au în viața lor de care ar trebui să se bucure.
Poate pentru că avem acces la o grămadă de informații sau pentru că ne-am transformat în persoane egoiste și triste, vrem să avem tot ceea ce ni se pare bun și frumos pe lumea aceasta. Vrem să deținem toate lucrurile scumpe și să beneficiem de cele mai costisitoare servicii, așa cum am văzut că fac unii.
Însă, cu ochii la viața altora, a noastră trece pe lângă noi. Și în loc să ne bucurăm de ceea ce avem (pentru că, deși nu vrem să recunoaștem sau nu suntem în stare să observăm, avem multe lucruri pentru care ar trebui să fim mândri și pentru care mulți oameni ne invidiază), ni se pare că avem prea puțin și credem că merităm (?) mai mult.
Dorința de a avea mai mult, de a deține mai mult, de a ajunge mai departe nu este niciodată un luru negative. Decât atunci când ajunge o obsesie, atunci când acest lucru ne conduce viața și totul se învârte în jurul obținerii unor șucruri despre care credem noi că ne-ar face să ne simțim mai bine în propria noastră piele.
De multe ori, lucrurile pe care ni le dorim sunt un capriciu, un moft, ceva ce ne dorim doar pentru că simțim că așa am fi la modă (am scris la 3 februarie 2025 una rticol despre cei care devin victim ale vreumurilor https://vanitate.ro/?p=2856)., nu pentru că n-am putea trăi fără acele lucruri.
Așa că: știm să ne trăim viața? Adică știm să ne bucurăm de momentele plăcute, să facem strategii ca să trecem de obstacole și să vedem în bariere doar niște provocări care ne ajută să ne dezvoltăm ca persoane? Știm să lăsăm emoțiile negative deoparte șI să ne concentrăm pe cele pozitive, astfel încât să nu avem parte, la fiecare pas, de frustrare, supărare, neîmplinire etc? Știm să savurăm fiecare moment frumos, să ni-l întipărim în memorie, astfel încât să avem o amintire plăcută pentru restul vieții noastre?
Știm să luăm lucrurile așa cum sunt, nu așa cum vrem să fie și să ne trăim viața noastră, nu a altora? Nu știu câți oameni ar putea răspunde sincer pozitiv la aceste întrebări, pentru că, privind în jur, vd doar oameni nemulțumiți, critici, deranjați de oricine și orice, supărați și neînțeleși.