Astăsi s-a întâmplat ceva la birou care m-a făcut să înțeleg că doi oameni pot avea dreptate într-o conversație, în egală măsură, susținând lucruri diferite.
Este un exemplu simplu și ușor de înțeles, dar care mă face să mă gândesc că este posibil ca, în multe situații pe care nu le înțelegem, adevărul să fie de partea ambelor părți implicate în discuție.
Azi, stând în birou de vorbă cu un coleg, am auzit pe hol mai multe voci, după care au rămas doar două. Colegul a identificat vocea unei persoane, în timp ce eu susțineam că este altă persoană. Ca să ne convingem cine are dreptate, am ieșit pe hol să vedem cine a câștigat și am constatat că amândoi câștigasem pentru că eu îi identificasem vocea unuia dintre vorbitori, în timp ce colegul meu îl identificase corect pe celălalt vorbitor. Așa că am aflat că am avut amândoi dreptate, deși fiecare dintre noi identificase pe altcineva.
M-a amuzat situația pentru că pare puțin probabil ca doi oameni susținând lucruri diferite în același timp să aibă dreptate. Dar uite că se poate. Probabil că fiecare dintre noi a identificat un timbru vocal și și-a susținut punctul de vedere. Și am avut dreptate amândoi.
Așa am realizat că este posibil ca, în cadrul unor dispute pe care le avem cu persoanele din jur, deși fiecare este hotărât să își apere punctul de vedere și să aibă senzația că are dreptate, este posibil ca și celălalt să fie la fel de sigur de punctul lui de vedere și să aibă și el dreptate.
Ne-am învățat ca adevărul să fie de o parte sau de cealaltă. Ne-am obișnuit ca lucrurile să fie albe sau negre, adevăruri sau minciuni. Și nu mai știm să vedem și griul sau implicațiile emoționale în ceea ce susținem sau în ceea ce prezentăm.
De multe ori, lucrurile nu sunt albe sau negre. Sunt nuanțate. Nu mai sunt oameni care au permanent dreptate și oameni care mint permanent. Este posibil care oamenii care mint des, câteodată să spună adevăraul, așa cum este posibil ca cei ca spun de obicei adevărul, uneori să îl ocolească sau să spună doar ce îi avantajează pe ei din situația respectivă.
Așa că aspectele privind adevărul și minciuna, cine are dreptate și cine se înșeală, cine are de câștigat și cine de pierdut sunt subiective și depind de cel care le privește, le aude, le simte și depinde și de unghiul din care le privește, le aude sau le simte. Nu degeaba se spune, de cele mai multe ori, că adevărul este undeva la mijloc.