Trăim vremuri în car avem timp să ne ocupăm de noi înșine. Vremuri în care avem timp să ne gândim la cine suntem, ce vrem, unde vrem să ajungem etc. Vremuri în care putem face ce vrem. Dar și vremuri în care cei care conduc societatea vor să se folosească de noi pentru a le fi lor bine. Așa că încearcă să ne impună modele, să ne convingă că avem nevoie de tot felul de validări și de confirmări, iar pentru a le obține, de cele mai multe ori, ajungem să fim cine trebuie să fim și nu noi înșine.
Așa că m-am trezit întrebându-mă de ce renunță oamenii la ei înșiși? Este mai importantă societatea decât individul? Pe perioada pandemiei, autoritățile au demonstrat că așa au stat lucrurile (am scris în 2 septembrie 2022 un articol despre drepturile individuale versus drepturile collective https://vanitate.ro/?p=1149), deși în mod normal se vorbește despre importanța fiecărui individ, fiecărei persoane și despre drepturile acesteia.
În realitate, nu știu care este răspunsul corect. Nici măcar cel necesar.
Ceea ce văd eu în viața de zi cu zi este că oamenii renunță la cine sunt, la principiile lor și la demnitate în favoarea unei vieți mai ușoare. Sau în favoarea altora care își impun punctul de vedere. Deși, poate nu sunt de acord, inițial, cu ceea ce vrea societatea, în timp, oamenii se obișnuiesc (se adaptează) și acceptă tot ce li se întâmplă, doar pentru că nu găsesc în ei putere să lupte pentru ceea ce cred sau pentru că viața este mai simplă atunci când te conformezi standardelor sociale.
Este greu să vezi oameni tineri care renunță la cine sunt, la cine ar fi putut fi, doar pentru a se adapta cerințelor sau doar pentru a obține ceea ce au ceilalți.
Oamenii de azi sunt atât de ocupați cu alte multe lucruri puțin importante, încât pierd din vedere esențialul: cine sunt ei și ce vor să facă în timpul vieții. Din dorința de a fi acceptați de societate, din dorința de a face parte din societatea, din dorința de a avea acces la lucruri care să îl facă să se simtă bine (confortabil), renunță la ei înșiși. Își ascund adevărata fire și devin oamenii care trebuie să fie pentru a fi bine văzuți în societate. Și, astfel, se pierd pe ei înșiși. De fapt, renunță la ei înșiși și devin altcineva (cei pe care îi vrea societatea). Doar că astfel de oameni nu pot fi fericiți și nici împliniți. Astfel de oameni sunt permanent supărați, frustrați, triști, irascibili, certăreți, neînțeleși. Cumva, vă sună cunoscut? Nu așa sunt majoritatea oamenilor din societatea de azi?