Am dat, întâmplător, peste acest film, pe un canal de filme și mi-am amintit cât de mult mi-a plăcut mesajul acestui film. Da, este cu Angelina Jolie, dar nu acea Angelina Jolie războinică (din Lara Croft) sau spioana (din Salt) – și aș putea continua cu enumerările. De data aceasta, este o Angelina Jolie din 2002 care interpretează o vedetă de televiziune care are o criză existențială atunci când cineva îi spune că mai are de trăit o săptămână. Și când își evaluează viața pe care o credea perfectă, află că nu este deloc așa, deși avea tot ceea ce își dorise de la viață. Filmul urmărește reacția ei la informația respectivă și cum îi influențează deciziile pe care trebuie să le ia înainte de finalul vieții.
Nu este un film greu, nu este filosofic, nu este trist, nu este greu de digerat. Din contră. Este un film plăcut, ușor de înțeles, ușor de văzut. Trecerea lui Lanie Kerrigan (personajul interpretat de Angelina Jolie) prin momentele respective este ușor de urmărit.
Cum am reacționa, oricare dintre noi, dacă am afla că mai avem atât de puțin timp de trăit? Am avea curajul să schimbăm ceva? Ne-am bucura de timpul pe care îl mai avem alături de oameni dragi? Ne-am plânge și ne-am revolta împotriva lumii? Ne-am întrista și am cădea în depresie (pentru că nu înțelegem de ce ni s-ar întâmpla așa ceva tocmai nouă)? Am renunța sa fim ce ni se cere să fim și am face ce vrem, ce ne place să facem? Am avea curaj să facem lucruri pe care până atunci nu am reușit (din diferite motive) să le facem?
Personajul principal al filmului trece prin multe din aceste etape. Disperarea ei că rămâne fără timp pentru a face ceea ce își dorește o urmărește întreaga perioadă. Și astfel ajunge să fie ea însăși. Ajunge să se cunoască pe ea însăși. În dorința de a afla ce poate face pentru a trăi și după respectiva perioadă, ajunge să își găsească adevăratele priorități ale ei și să le și aplice cumva.
Este interesant cum oamenii se neglijează atât de mult pe ei înșiși încât ajung să nu mai știe cine sunt, ajung să lupte să fie cineva care nu îi reprezintă pe ei în esența lor.
Îmi place și Edward Burns (în rolul lui Pete Scanlon), dar și Tony Shalhoub este foarte credibil în rolul lui Prophet Jack. Și revăd cu plăcere acest film oricând am ocazia.