Ne-am obișnuit să credem că lucrurile pe care le spunem și cele pe care le facem au efect doar asupra noastră. Că nu ne interesează ce spun și ce fac alții și că nu ne afectează aceste lucruri. Doar că, în lumea de azi, nu este chiar așa.
Mă deranjează când oamenii sunt răutăcioși în mod gratuit. Când, deși nu cunosc situația pe care o critic, se lansează în a face tot felul de afirmații nereale, doar pentru că pot face acest ucru sau pentru că au impresia că se pricep să facă așa ceva.
Când o să realizăm că ceea ce spunem produce efecte asupra celor care ne aud (și pozitive și negative, doar că, de cele mai multe ori, cele negative produc răni)?
Când o să înțelegem că este necesar să filtrăm ceea ce spunem (chiar nu trebuie să spunem tot ce ne trece prin cap)?
Când o să încercăm să nu mai tragem concluzii înainte să avem toate elementele (sau cât mai multe informații care să ne ajute să vedem situația reală)?
Când o să privim în jur și o să devenim mai responsabili cu privire la ceea ce rostim, cu privire la ceea ce recomandăm, cu privire la ceea ce întreprindem?
Ne-am învățat să exteriorizăm totul, să facem cunoscute stările noastre și să ni se ierte ieșirile nervoase (uneori fondate, alteori nu), pentru că ni se pare normal să mai reacționăm și astfel, uneori. Dar cred că ar trebui să fim mai atenți la mesajele pe care le emitem și la modul în care ne manifestăm în relația cu ceilalți. Adică oamenii nu sunt obligați să ne suporte crizele de isterie, pentru că noi nu suntem în stare (sau nu știm) să ne controlăm nervii. Iar ceea ce spunem (sau ce facem) când nu ne mai controlăm îi afectează pe toți cei care care sunt martori la momentul respectiv. Oricât ne-am cere noi iertare pentru ceea ce am spus sau am făcut în astfel de momente, vor fi oameni care vor rămâne deranjați, frustrați, supărați, triști și chiar răniți de ceea ce am spus sau am făcut în astfel de momente.
Așa că, poate nu ar fi rău, să încercăm să găsim metode de a controla astfel de ieșiri nervoase. Atât pentru noi, pentru percepția celorlalți asupra naostră, cât și pentru ceilalți (pentru cei care ne iubesc așa cum suntem, pentru cei care ne respectă, pentru cei care ne cunosc și pentru cei care ar putea fi speriați de comportamentul nostru neadecvat).