Este o expresie (întrebare) dintr-o carte pe care am citit-o de curând și mi-a rămas cumva în minte. Adică mi se are că se potrivește lumii de azi, în care nimeni nu mai are încredere în nimeni, în care suntem încurajați să credem ce este mai rău despre ceilalți, în care ni se spune (ni se sugerează?) să ne izolăm și să trăim cât mai departe de toți și de toate.
Și pe mine m-a urmărit întrebarea din titlul articolului. Întotdeauna am încercat să înțeleg de ce avem tendința de crede și de a ne gândi la lucruri urâte și triste, înainte de orice. Avem tendința să gândim lucruri neplăcute înainte să cunoaștem persoana sau situația și de a trage concluzii pripite și nepotrivite înainte de a analiza cu atenție ce ni se întâmplă.
Și totuși, în justiție există prezumția de nevinovăție (o persoană este considerată nevinovată până când sunt prezentate dovezi care arată că nu este așa), oare în viața noastră de zi cu zi nu poate exista prezumția de nevinovăție? Nu putem să acordăm oamenilor și șansa de a fi buni, de a ne demonstra bunele lor intenții?
De câte ori m-am întrebat de ce oamenii cred lucruri rele despre ceilalți (sau de ce sunt tentați să creadă astfel de lucruri), nu am avut un răspuns clar. Pentru că mi se părea că poate exagerez sau poate am interpretat greșit anumite lucruri sau situații. Dar, în ultimul timp, nu mai găsesc oameni care să vadă și partea plină a paharului. Nu mai văd oameni dispuși să facă bine și să vadă frumosul din ceilalți. În schimb, văd foarte mulți oameni (și, mai ales tineri, iar acest lucru mă îngrijorează) care pornesc în orice situație cu gânduri negative, cu energie negativă, cu așteptări mici și cu sentimentul că vor fi dezamăgiți. Și sunt uimită, pentru că nu înțeleg unde a dispărut speranța, încrederea, dorința de a face bine și de a ne simți bine făcând bine?
Știrile și presa au un loc important în viața noastră și, n-ar trebui să ne mire, influența pesimistă a acestora asupra oamenilor. Este normal, văzând în jurul nostru (de fapt în știri) atâta violență, falsitate, neîncredere, rea-credință să facem loc acestor sentimente negative în viața noastră. Problema este că lăsăm această negativitate să ne conducă viața și devenim triști, deprimați, depresivi, nu mai vedem nimic bun în viața noastră. Și, pentru că avem o singură viață, poate că nu ar fi rău să încercăm și partea pozitivă a vieții. Și poate vom prinde atunci gustul (bun și frumos) al vieții noastre.