Într-o sâmbătă seară, am ajuns la sala George Constantin a Teatrului Nottara pentru a vedea piesa Parf de stele. Trebuie să recunosc că nu această piesă a fost prima mea opțiune pentru respectiva seară de sâmbătă, dar, pentru că nu am mai găsit bilete la spectacolul pe care îmi doream să îl văd, am optat pentru acest spectacol. Și nu regret deloc această decizie. Deși spectacolul este destul de lung (1 oră și 50 de minute, fără pauză), mi-a plăcut spectacolul și jocul actorilor (4 de toți) și nu am apucat să mă plictisesc.
Povestea este simplă: interacțiunea unui bărbat divorțat, jurnalist, cu vecinele lui de la apartamentul situat lângă al lui. Zic vecine, pentru că piesa se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, respectivul apartament fiind ocupat, la intervale diferite de timp, de trei femei. Foarte diferite, foarte concentrate pe ceea ce și-au propus în viață, mai inteligente sau mai puțin inteligente.
Mi-au plăcut foarte mult actorii, pentru că au reușit să mă facă să cred că ei chiar sunt acele personaje. Se vede faptul că echipa joacă împreună de mult timp (piesa a avut premiera în martie 2018), că le plac partiturile pe care le au de jucat și că au ajuns să se cunoască suficient cât să se simtă ca acasă în decorurile acestei piese.
Discuțiile jurnalistului cu vecinele lui sunt despre viață și moarte, dragoste și sex. Jurnalistul (jucat de Alexandru Jitea), divorțat, tată de copii, încă nu știe de ce soția lui a divorțat de el, încă mai caută să înțeleagă ce se întâmplă cu viața lui și încă mai vrea să aibă dragoste în viața lui. Iar vecinele, sunt trei categorii de femei foarte diferite, iar, de la fiecare, protagonistul are de învățat câte ceva. Îmi place că, deși ele pleacă din apartament și nu mai sunt vecinele lui, despre fiecare aflăm, ulterior, câteva lucruri: cum a evoluat viața lor și ce s-a mai întâmplat cu ele. Cumva tangențial, dar este punctată foarte bine evoluția lor după ce s-au mutat din apartamentul respectiv (autorul piesei a ținut să aflăm ce s-a întâmplat cu ele după ce nu au mai fost vecinele lui John Cummings).
Mi-a păcut mai mult decât mă așteptam pentru că, trebuie să recunosc că nu aveam prea multe așteptări. A fost o seară relaxantă, în care au fost tratate cu umor, seriozitate (pe ici pe colo), nostalgie și realism probleme ale omului modern și ale vieții cotidiene.
Această piesă a fost o surpriză atât de plăcută încât voi mai căuta piese interesante la teatrul Nottara.