Oamenii sunt dispuși să facă orice pentru a nu se plictisi. Am fost uimită să văd oameni care erau dispuși să facă lucruri care nu le plac, doar pentru a nu ajunge să cunoască plictiseala.
Pe de o parte, în lumea în care trăim, în lumea în care suntem învățați de mici să fim permanent ocupați, în care totul trebuie să se desfășoare în viteză, în care nu avem timp pentru noi, într-o astfel de lume ni se spune că nu este bine să ne plictisim. Sau aflăm că plictiseala este cel mai rău lucru.
Pe de altă parte, oamenii de azi care au nevoie de senzații tari (pe care nu le mai găsesc în viața de zi cu zi), le caută peste tot, caută situații limită în care să se implice și consideră plictiseala dușmanul lor de bază.
Pentru că suntem încurajați să avem tot timpul ceva de făcut sau să fim mereu în acțiune, nu mai știm să trăim altfel. Nu mai știm să ne odihnim, să ne relaxăm, să ne liniștim, suntem tot timpul în alertă, concentrați, ne place starea aceasta și vrem să trăim așa permanent. Doar că, organismul nostru mai are nevoie și de pauze, mai are nevoie și de momente în care să încetinească viteza vieții cotidiene și să se liniștească.
Oamenii de azi nu mai știu să se relaxeeze. Nu mai știu să iasă din starea de alertă cu care sunt învățați și de care sunt, într-o oarecare măsură dependenți. Nu mai știu să mai ia o pauză. Și, din acest motiv, cred că se sperie de momente fără ceva de făcut și de cuvântul plictiseală.
Am căutat o definiție a termenului plictiseală și am găsit că este o stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie.
Cumva, pentru mine plictiseala este echivalentă cu monotonia, Adică viața de zi cu zi nu poate fi permanent spectaculoasă, nu se pot întâmpla, zilnic, lucruri deosebite care să facă fiecare zi specială. Nu putem trăi tot timpul în lumina reflectoarelor, nu putem fi tot timpul prezenți peste tot. Așa că, uneori, în viața noastră se strecoară o rutină care ajunge să facă parte din viața noastră. (uneori chiar să o conducă).
Există momente în viața tuturor în care se vor simți singuri, în care vor simți că locul de muncă a devenit neatrăgător, se vor simți excluși din viața unor apropiați etc, dar nu înseamnă că viața lor s-a sfârșit sau că este neapărat un lucru rău. Trecem prin atât de multe experiențe, încât nu este rău să și învățăm câte ceva din ele. Și poate că o perioadă de liniște și de rutină, de încetinire a vitezei lumii de azi ne poate ajuta doar să aflăm lucruri noi despre noi.