Am observat că oamenii preferă să ignore realitatea, preferă să ignore lucrurile evidente și acceptă idei sau situații care corespund visurilor lor, chiar dacă acestea din urmă sunt rupte de realitate.
Oamenii au ajuns să interpreteze realitatea cum vor ei, să ia ce le convine și să nege ce nu este pe măsura așteptărilor. Adică să creadă că pot învinge realitatea sau pot obține rezultatele pe care le doresc, în ciuda evidenței.
Am văzut destui oameni care preferă să nu vadă și să nu înțeleagă ce se întâmplă în fața ochilor lor, dar să fie specialiști în a-i judeca pe alții. Oameni care preferă să nu recunoască faptul că au o problemă care trebuie judecată, dar care nu stau pe gânduri în a le spune altora ce și cum să facă.
Când m-am gândit să scriu acest articol nu aveam lucrurile prea clare în mintea mea. Adică nu știam exact cum să îl scriu sau la ce anume, în mod concret, să mă raportez. Dar acum îmi dau seama că ar fi mai multe aspecte pe care ar trebui să le abordez, așa că o să încerc să mă lămuresc în cele ce urmează.
Fiecare dintre noi vrea ceva de la viață: să fie fericit, să fie bogat, să aibă putere, să aibă o familie frumoasă, să fie recunoscut pe stradă etc. Și, pentru a ajunge acolo unde ne dorim, suntem dispusi să renunțăm la unele lucruri.
Doar că, unii dintre noi, pornind spre ceea ce își doresc, renunță inclusiv la principiile lor, la lucrurile care îi defines, la cine sunt și ajung, poate, la împlinirea visului lor, dar nu mai știu să se bucure de această împlinire sau constată că nu mai sunt persoana care au început acel drum și că nu se împacă prea bine cu cine sunt la momentul prezent (au renunțat la prea mult din ei înșiși și nu se mai recunosc pe ei înșiși).
Apoi sunt cei care nu renunță la principiile lor de viață, dar sunt atât de umiliți de ceilalți și frustrați văzând atâția trecând pe lângă ei și ajungând acolo unde ei își doreau să fie, încât devin niște persoane acre și răutăcioase care se bucură de răul celorlalți.
Sunt prea puțini cei care înțeleg că viața este trecătoare și că depinde de noi cum o trăim, unde ajungem, unde ne oprim, alături de cine vrem să fim, alături de cine ajungem să fim și să fie și împăcați cu respectiva situație.
Poate pentru că într-o lume în care vrem totul, în care ni se arată că am putea avea totul, nu știm că nu putem avea totul. Sau nu vrem să înțelegem că nu putem avea totul.