Este ca și când trăim doar ca să dovedim cuiva ceva (uneori chiar nouă înșine). Și nu înțeleg de ce am trăi pentru alții sau pentru a arăta ceva cuiva și nu trăim pentru noi? Prinși în viața cotidiană (pe care mulți dintre noi o consideră o luptă) uităm să trăim. Uităm să ne bucurăm de lucrurile frumoase din jurul nostrum, de oamenii dragi care își doresc să petrecem mai mult timp cu ei.
În loc să fim liniștiți, în loc să savurăm ceea ce avem, noi, tot timpul, simțim nevoia să demonstrăm ceva, Să ieșim în evidență sau să ne impunem punctul de vedere. Să le arătăm celorlalți că noi avem dreptate (sau că știm totul?).
Uneori, ne și pierdem în aceste demonstrații sau ne înverșunăm atât de mult încât îi vedem pe ceilalți ca pe niște inamici și ne comportăm ca și când am fi în râzboi cu ei. Dar, în realitate, chiar uităm de la ce am pornit (motivul se pierde într-un colț de memorie).
Cred că, inițial, ne place energia cu care vrem să îi convingem pe ceilalți în legătură cu punctul nostru de vedere. Ne place cu, ne face să ne simțim. Ne place să căutăm argumente și dovezi în favoarea noastră. Ne place să adunăm oameni în jurul nostru cărora să le prezentăm părerea noastră. Ne place cât de vii ne simțim când luptăm pentru ceea ce avem de spus (sau de demonstrat).
Doar că, ajungem să căutăm mereu și în orice să avem dreptate. Și tot timpul parcă vrem să demonstrăm că lucrurile stau cum credem noi și că ceilalți nu au dreptate. Și astfel ajungem să vrem să demonstrăm, permanent, ceva.
Uneori, mi se pare că nu mai știm să ne mai relaxăm. Nu mai știm să stăm deoparte și să lăsăm lucrurile să mai și treacă pe lângă noi (nu doar prin noi). Nu mai știm să nu mai fim crispați, agitați, îngrijorați.
Da, știu, în societatea de azi în care toți trebuie să facem totul cu viteza luminii, nimeni nu are timp să se oprească. Nimeni nu mai are timp să se relaxeze. Nimeni nu mai știe ce este liniștea.
Așa că, fiind permanent conectați la informații, la știri, la diverse alte lucruri din aceeași categorie, nu mai avem cum să știm ce înseamnă relaxarea. Ce înseamnă să mai lăsăm de la noi. Să mai dăm dreptate și altora. Să recunoaștem că nu știm totul despre toți și toate. Și să nu mai căutăm să demonstrăm nimic nimănui. Este de ajuns să ne trăim viața. Și atât.