Am văzut, zilele trecute, un film în care două personaje feminine, de vârste apropiate, și care aveau nevoie una de cealaltă nu reușeau să comunice între ele. Adică orice spunea una, cealaltă o interpreta drept insultă. Și, din acest motiv, nu reușeau să colaboreze ca să rezolve o problemă comună.
Situația respectivă m-a pus pe gânduri, pentru că deși ele proveneau din medii diferite și făceau lucruri diferite, ar fi trebuit să găsească împreună o soluție la problema lor. Doar că nu reușeau să ajungă pe aceeași lungime de undă. Erau două firi independente, obișnuite să se descurce singure. Fiecare dintre ele spunea ce credea, ce simțea, dar cumva, cealaltă se simțea atacată de cuvintele sale.
Și mi-am dat seama că, oricât ne-am strădui să încercăm să comunicăm cu alții, oricâte lecții de comunicare am lua, dacă nu suntem sincere în ceea ce spunem și dacă nu ne dezvăluim din intenții și din așteptări, nu vom reuși să comunicăm. Adică fiecare dintre noi este un om diferit, cu experiențe de viață diferite și ceva ce unuia i se pare normal, celuilalt i se poate părea jignitor. Și de aici tot felul de conflicte care pot degenera în tot felul de lupte și războaie, doar pentru că cineva a avut impresia că altcineva l-a jignit.
Este adevărat că nu toți suntem pregătiți sau dotați pentru comunicare. Unii nu avem limbajul, alții nu avem aptitudini, unii nu știu să comunice, alții nu vor să comunice. Unii spun prea multe, alții spun prea puține. Și tot așa. Doar că, atunci când oameni au o problemă comună, atunci când doar împreună pot avea ceva ce le trebuie amândurora, ar trebui să fim în stare să comunicăm. Să spunem ce așteptări avem de la celălalt și ce suntem dispuși să facem pentru a ieși cu bine din situația respectivă.
Mă așteptam ca două persoane, apropiate ca vârstă, să poată să găsească modalități de a se înțelege. Iar, în serialul despre care vorbeam la începutul articolului, la un moment dat, chiar reușesc să se asculte una pe cealaltă și să înțeleagă ce vor una de la cealaltă.
Sunt recunoscute sincopele de comunicare cauzate de diferențele de vârstă, de diferențele sociale etc. Dar, dincolo de acestea, pentru fiecare caz în parte există momente în care oamenii nu se înțeleg unii pe ceilalți pentru că fiecare vine cu propria experiență și are tendința de a-i raporta pe ceilalți la el însuși. Adică are senzația că toți îl înțeleg pentru că toți au trecut prin experiențe similare. Doar că suntem cu toții diferiți și vedem lucrurile (viața, lumea) în mod diferit. Trebuie doar să găsim o modalitate de a spune celorlalți ce vrem astfel încât să fim auziți. Și înțeleși. Iar uneori este greu să găsim această modalitate. Dar poate că nu este nevoie decât să ne străduim mai mult.