Într-o lume în care totul se negociază, în care totul pare (uneori chiar este?) de vânzare, într-o lume care se bazează pe validări sau pe confirmări, știm să spunem nu? Atunci când ceva ne deranjează, atunci când vrem timp pentru noi, dar alții ne solicit atenția, atunci când nu ne place cum suntem tratați, atunci când cineva profită de noi, știm să spunem nu?
Într-o lume în care ni se spune că trebuie să comunicăm doar pozitiv, în care totul este analizat și judecat la sânge, avem curaj să spunem nu atunci când suntem deranjați de ceea ce se întâmplă? Sau când ne cere cineva să afcem ceva ce nu vrem? Sau când suntem prea obosiți ca să facem ceva ce ne cere altcineva?
Suntem încurajați să încercăm o grămadă de lucruri, să facem ceea ce părinții și bunicii noștri nu au avut ocazia să facă, dar nu ni se spune că este în regulă să spunem nu atunci când nu ne simțim bine sau atunci când cineva profiră de timpul nostru, de efortul nostru, de prezența noastră.
În acest articol nu este vorba despre a nu face nimic și a nu încerca nimic. Nu îmi plac oamenii care spun nu oricui, oricând (deși am cunoscut și astfel de oameni, care se refugiază în siguranța lucrurilor cunoscute și refuză lucrurile noi sau le consideră rele, neplăcute).
Este vorba despre a stabili limite și a impune reguli. Ceea ce societății de astăzi nu îi iese (din ce văd eu se merge dintr-o extremă în alta, de la normele stricte stabilite în pandemie bazate pe frica și panica oamenilor și nu pe lucruri concrete, la posibilitatea de a face și de a zice orice, oricând, oricui din mediul online. Și pot continua cu alte exemple).
Ar trebui să avem curaj să mai spunem și nu. Sau să fim în stare să ne retragem din situații neplăcute, fără să suportăm consecințe negative.
Unii oameni consideră că regulile și limitele le îngrădesc drepturile și libertățile. Acești oameni sunt cei care au tendința să creadă că doar ei sunt importanți și doar ei contează. Sunt acei oameni care nu înțeleg că odată cu drepturile și libertățile vin și obligațiile și îndatoririle, și că nu putem beneficia de unele fără a ni le asuma pe celelalte.
Apoi sunt oameni care se simt bine atunci când știu că au reguli. Se simt în siguranță știind că, dacă le respectă, fac un lucru bun, nu îi deranjează pe ceilalți și își pot continua viața fericiți.
Oamenii sunt diferiți și își doresc lucruri diferite, dar cred că este important să știm până unde putem merge și unde începem să îi deranjăm pe ceilalți.