Tot văd în jurul meu oameni care se plâng permanent de câte ceva și nu sunt în stare să vadă cât lucruri bune și frumoase au în viața lor. Se agață de ceea ce nu au, ca și când ar fi foarte important și nu sunt în stare să vadă câți oameni buni și câte lucruri frumoase există deja în viețile lor. Încep să cred că faza cu a ne plânge de cât de greu este a devenit o modă. Uneori, am senzația că noi, românii, ne-am transformat în niște plângăcioși care nu sunt în stare să facă nimic și aștept să se întâmple ceva care să îmi demonstreze că mă înșel. Și tot aștept…
Uneori, am impresia că oamenii nu mai știu să înfrunte provocările și noutățile din viețile lor, nu mai știu să treacă de obstacolele și barierele pe care viața le ridică în calea lor, nu mai știu să vadă că dincolo de piedicile pe care le simțim, se află lucruri noi pe care este necesar să le aflăm despre propriile persoane, despre lume, despre viață.
Cred că oamenii au învățat că este mai ușor (mai confortabil?) să se plângă de cât de grea le este viața sau de cât de greu este un lucru pe care îl au de făcut, în loc să se confrunte cu ceea ce nu le convine și să treacă peste toate situațiile mai puțin plăcute din viața lor.
Pentru omul de azi, confortul este cel mai important lucru. Pentru a nu fi deranjat, omul acceptă o grămadă de lucruri: să predea controlul asupra propriei vieți, să îi lase pe alții să ia deciziile în locul lor, să nu ăși assume nicio responsabilitate (sau foarte puține responsabilități).
Poate că omul de azi are prea mult timp liber și astfel găsește timp să se plângă de ceea ce nu are sau de ceea ce ar trebui să facă și nu vrea (sau nu îi convine) să facă?
Au început să mă obosească oamenii care, înainte să încerce să facă un lucru, înainte să facă față unei situații se plâng despre aceste lucruri. Poate că am câștiga timp, energie și tot felul de resurse dacă am încerca (și am reuși!) să facem ceva, înainte de a ne plânge în legătură cu acel lucru.
Lamentarea aceasta permanentă a oamenilor nu face bine nimănui. Dacă vrem să fim oameni puternici, dacă vrem să reușim în proiectele pe care le derulăm, ar trebui să nu ne mai tânguim la fiecare pas și să nu ne mai văicărim la fiecare obstacol ce ne apare în cale.