Mă trezesc, în ultimul timp, în tot felul de situații mai delicate sau care de care mai ciudate pentru că oamenii interpretează greșit ceea ce spun sau ce fac. Și mă întreb unde greșesc? Adică ceduce la această interpretare greșită, care mă pune pe mine în situații dificile sau mă obligă să dau explicații, pe care, în mod normal nu ar trebui să le dau?
Inițial, am crezut că eu greșesc, adică am crezut că eu sunt cea care nu transmit mesajul concret sau care lasă loc de interpretări. Însă mi-am ajustat modul d etransmitere a mesajelor, în sensul că am fost atentă ce cuvinte folosesc, în ce context le folosesc și cu cine le folosesc. A funcționat pentru unele situații, dar pentru altele nu a funcționat. Și așa am ajuns la concluzia că poate nu sunt numai eu de vină. Poate că și cel care recepționează mesajul are o problemă de percepție.
Pentru a nu mai fi pusă în tot felul de situații ciudate, am ajuns să nu mai spun ce cred sau ce simt. Am ajuns să triez lucrurile pe care le spun în prezența unor persoane. Nu știu dacă este bines au mai puțin bine, dar pe mine m-a ajutat să stau departe de tot felul de situații delicate. Nu știu dacă este soluția optimă pentru astfel de situații, dar, momentan, este ceea ce stă în puterea mea să fac.
Mă deranjează când oamenii trag concluzii despre o situație fără să aibă toate elementele. Spre exemplu: faptul că mă intersează un lucru, o situație sau o persoană nu înseamnă că am devenit obsedată de acel lucru sau acea situație sau că îmi doresc să am o relație cu acea persoană. Poate că sunt interesată de lucruri legate de respectivul lucru/ respective situație/ respective persoană, fără să doresc neapărat să le am sau o apropiere. Uneori am senzația că mi se pun în cârcă vorbe sau expresii pe care nu le-am folosit, doar pentru că am fost încântată de o idee sau pentru că îmi place să vorbesc despre un lucru sau o persoană.
Da, știu trăim în epoca în care toată lumea are o părere despre orice și în care ne este analzat orice cuvânt, orice expresie a feței sau orice exprimare. Și totuși… Parcă ar trebui să lăsăm loc și pentru alte puncte de vedere, alte opinii și alte lucruri pe care nu le cunoaștem sau nu avem cum să le știm.
Mi-aș dori să nu mai mergem atât de repede la concluzii, să nu credem că știm totul despre o persoană înainte să privim cu atenție spre aceasta și să îi dăm șansa de a ne vorbi, de a ne spune exact ceea ce vrea să transmită și să nu ne dăm noi cu părerea în necunoștință de cauză.