Când m-am gândit să scriu despre cât de trecătoare este viața, de fapt rememoram momente din viața mea legată de relații cu persoane pe care le credeam pentru toată viața, dar au fost doar pentru diferite perioade de timp. Da, o spun (scriu) cu regret, dar este un adevăr.
La un moment dat, existau în viața oameni pe care mă puteam baza oricând și pe care îi vedeam alături de mine tot restul vieții. Doar că azi nu se mai află lângă mine. Erau oameni alături de care am trăit tot felul de experiențe, tot felul de momente (mai fericite sau mai puțin fericite, mai frumoase sau mai puțin frumoase) și credeam că tocmai faptul că le-am trăit împreună ne-a apropiat prea mult ca să ne poată despărți ceva sau cineva. Și totuși… Viața mi-a demonstrat că, chiar și cele mai puternice legături se pot destrăma destul de repede. Pot interveni factori dincolo de voința mea sau a celeilalte persoane.
Nu spun aceste lucruri cu tristețe, ci cu o undă de nostalgie privind în urmă la cea care eram acum niște ani și care credea că toate lucrurile sunt așa cum visează sau cum vrea ea.
Nu este nici amărăciune în tonul meu (deși cineva ar putea crede acest lucru). Este doar o realitate care m-a tot lovit în față în ultimii ani, iar eu nu voiam să recunosc că este așa.
Acum cred că am învățat ceva din ceea ce mi s-a întâmplat. Adică am învățat să mă bucur de relațiile frumoase cu oamenii de acum din viața mea și să nu mă aștept ca ei să rămână pentru totdeauna alături de mine (așa cum probabil nici eu nu am rămas alături de oameni care mă vedeau în viața lor până la capăt).
Deși aceste relații sunt efemere, lasă în urma lor amintiri frumoase, sentimente plăcute, momente minunate care ne fac și acum să zâmbim sau să ne simțim bine. Așa că, chiar dacă totul este trecător, chiar dacă fiecare relațe are etapele ei (de început, de creștere și de final), merită să investim sentimente în oamenii de lângă noi. Altfel am fi atât de goi, atât de triști, atât de singuri, atât de izolați, atât de nefericiți, încât nu am mai găsi motive ca să trăim. Iar viața este una singură și chiar merită trăită la adevărata ei valoare, chiar dacă noi, orbiți de tot felul de obstacole și lucruri superficiale, uităm (nu vedem?) acest lucru.
Existența noastră este trecătoare, iar menirea noastră este să o umplem cu oameni frumoși, momente plăcute și lucruri care să ne facă ne simțim bine fiind noi înșine.