Despre panica indusă care ne guvernează viața

Pentru că a trecut ciclonul de curând, și, pentru că văd că se dorește inducerea unei stări de panică în masă, m-am hotărât să scriu despre acest subiect.

Cred că unii oameni au învățat din perioada pandemiei cu Covid 19 că suntem ușor de stăpânit și de condus, dacă ni se inoculează panică. Acest lucru chiar a funcționat pe perioada anilor 2020 – 2021, când frica de virus și teama de moarte ne-au făcut ușor de convins să acceptăm tot ceea ce experimentau conducătorii țărilor pe seama noastră.

Doar că pandemia a trecut, a venit războiul din estul Europei când iar, sub imperiul panicii induse că suntem la granița cu una din țările implicate în conflictul armat, am trăit sub frică și teroare.

Acum, de câte ori se întâmplă un fenomen deosebit (cutremur, ciclon, taifun, coduri de toate culorile privind vreme rea – fie că este vorba de precipitații, vânt, căldură  etc), apare un fel de nebunie pe toate canalele de comunicare, tot felul de oameni care se autointitulează experți vin cu tot felul de date statistice și recomandări, care de care mai nebunești. Cred că mai devreme căutam cuvântul psihoză. Da, am impresia uneori că ni se induce o stare de panică pentru a fi mai ușor de manipulat, mai unor de manevrat. Fiind într-o astfel de stare de agitație, de teamă, suntem dispuși să acceptăm orice ni se spune sau orice ni se cere.

Iar eu am obosit să trăiesc sub imperiul panicii. Nu mai vreau, pur și simplu, să trăiesc astfel. Vreau și eu liniște, relaxare, vreau să mă bucur de momentele mele frumoase, nu să le ratez pentru că sunt prea agitată sau prea obosită sau pentru că mă pregătesc pentru ceea ce urmează să se întâmple în viața mea.

Aș vrea să fiu lăsată să trăiesc așa cum cred, așa cum vreau și să nu mi se mai impună lucruri pe care trebuie să le fac, standarde pe care să le ating, validări pe care să le primesc și să nu mai văd atâta răutate gratuită în jurul meu.

Aș fi fericită să văd oameni mai luminoși, mai relaxați, mai atenți la cum își trăiesc viața (nu la ceea ce își permit), conștienți de faptul că au o singură viață care merită trăită liniștit, plăcut, sincer.

M-am săturat de atâtea sentimente negative și de autoizolarea oamenilor de ceilalți (de teama de a nu suferi).

Oamenii merită să poate zâmbi liniștiți, să poată împărtăși ceea ce simt, să fie ei înșiși (să nu le fie rușine cu ei înșiși) și să nu se teamă că vor fi judecați pentru că sunt imperfecți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *