Se spune că viața este simplă, noi singuri ne-o complicăm și, mult timp, nu am crezut acest lucru. Adică mi-a fost ușor să spun că viața este complicată, că este grea. Dar acum, la maturitate, încep să am o altă părere. Adică încep să cred că viața chiar este simplă. Nu ușoară, dar simplă. Iar noi ne-o complicăm singuri. Cu alegerile pe care le facem, cu greșelile pe care le facem, cu modul în care înțelegem să trăim, să îi privim pe ceilalți etc.
Era mai simplu să dau vina pe altcineva atunci cân lucrurile nu ieșeau așa cum voiam și să spun (și să cred) că așa este viața: dificilă. Acum, însă, după ce am trecut prin niște ani de viață, aș spune că depinde și de noi cum este viața noastră.
Și nu voi intra în detalii sau nu voi da exemple pozitive sau negative. Voi spune doar că oamenii triști, nefericiți, încăpățânați, nesiguri și singuri vor vedea permanent partea goală a paharului și se vor plânge tot timpul de viața lor grea, deși, în multe cazuri, ei sunt cei care și-o fac grea sau ei sunt cei care o văd așa, deși, în realitate, nu este decât o viață ca a celorlalți.
Oamenii pozitivi, oamenii care încearcă mereu să învețe ceva nou, oamenii cărora le plac provocările, cei care trag învățăminte din tot ceea ce li se întâmplă, oamenii care caută ceva bun (frumos, plăcut) în toate lucrurile (și în toți oamenii) vor vedea viața așa cum este: și cu bune și cu rele, și cu partea frumoasă și cu cea mai puțin frumoasă și vor accepta că toate fac parte din existența noastră.
De cele mai multe ori, începem să ne complicăm pentru că vrem ca totul să fie așa cum vrem noi, așa cum ne dorim noi, așa cum ne așteptăm noi. Și când vrem noi. Și nu ne iese întotdeauna. Și începem să ne luptăm cu toți și cu toate, ca să arătăm să noi avem dreptate sau ca să se întâmple lucrurile așa cum le-am gândit (planificat sau organiza) noi, ne ținând cont de ceilalți și de lucruri (și situații) care ne depășesc controlul.
Uneori, oamenii încep o luptă doar ca să demonstreze ceva și ajung să facă lucruri care nu le plac, care nu îi reprezintă, iar când își dau seama că au pornit pe un drum greșit sau că ar trebui să se oprească este deja prea târziu pentru că nu mai pot (nu mai vor sau le este rușine?) să se întoarcă de unde au plecat sau să renunțe la lupta pe care au început-o (sau la punctul de vedere pe care voiau să îl demonstreze).