Într-o lume în care simțim presiuni din toate părțile și pe toate planurile, știm să nu ne stresăm? Sau știm să facem în așa fel încât stresul să nu preia controlul asupra vieții noastre?
Țin minte că noțiunea de stres nu exista când eram eu mică. Sau nu era atât de cunoscută. Sau nu era atât de utilizată ca pretext pentru tot felul d elucruri pe care le fac oamenii.
Deși nu ne place să recunoaștem, inclusiv agitația zilei cotidiene creează o presiune asupra noastră. Apropo de agitație, am constatat că există oameni care nu pot trăi fără agitație, oameni care trec de la o stare la alta foarte repede, oameni care nu știu să trăiască decât în șocuri, oameni obișnuiți să simtă doar senzații tari, oameni care nu mai știu să mai aprecieze lucrurile simple și viața normală. Dar deja acesta este un alt subiect pentru un alt articol.
Cred că oamenii de azi nu (mai) știu să trăiască fără stres. Nu pot să trăiască fără să aibă termene limită, nu șțiu să simtă viața fără atâtea griji, nu sunt în stare să accepte că poate exista și o viață liniștită. Și nici nu vor să trăiască altfel decât stresați. Am ajuns la concluzia că oamenii devin dependenți (pare ciudat și incredibil, dar este real) de stress. Pentru că odată cu stresul au parte de acele senzații puternice care îi fac să simtă că trăiesc (sau așa au ei senzația).
Stresul a devenit o parte important a vieții noastre, indiferent dacă recunoaștem sau nu acest lucru. Nu prea mai știm să trăim în lipsa stresului și nici nu vrem să trăim fără el. Și există un paradox, pentru că toți ne plângem de stres. Toți spunem că ne afectează viața, că ne afectează randamentul, eficacitatea, modul în care ne raportăm la ceilalți etc. Dar, deși ne plângem de stres (ați observat că oamenii de azi se plâng de orice, oricine, oricând, dar când vine vorba de a face ceva pentru a elimina situația care îi deranjează sunt prea puțini care trec la acțiune? – dar iar am deviat d ela subiect), nu știm să trăim fără el sau nu putem să trăim fără el. Poate pentru că face parte din viața noastră de prea mult timp, poate pentru că ne-am obișnuit cu el și îl considerăm vinovatul de serviciu atunci când nu ne convine ceva, când nu ies lucrurile așa cum vrem sau când sunt emobosiți ori epuizați.
Așa că, stresul face parte integrantă din viața noastră și noi chiar nu știm să trăim fără stres.