De la romani încoace, oamenii au recunoscut că a greși face parte din viață, că nu suntem perfecți, că nu este nevoie să fim perfecți.
Mulți oameni sunt crescuți cu impresia că greșeala este un lucru extreme de rău, pe care nu trebuie să îl recunoaștem, ci trebuie să îl ascundem. Pe termen lung, un astfel de mod de a gândi produce consecințe nefaste. Oamenii care nu învață că putem greși uneori, că toți greșim, la un momet dat, că este mai important cum facem față situațiilor în care am greșit, decât greașeala propsiu zisă, nu au o viață ușoară.
Cunosc oameni care nu știu să recunoască atunci când greșesc. Caută să dea vina pe altcineva, caută să iasă din culpă și atât. Nu înțeleg cât de importante sunt și celelalte lucruri: acceptarea faptului că au greșit, recunoașterea greșelii și asumarea consecințelor ei. De multe ori, din greșeli, din modul cum am făcut față și cum am trecut printr-o greșeală și prin consecințele actelor sau faptelor noastre care au dus la respectiva situație, ne maturizează. Un astfel de comportament ne ajută să înțelegem că greșind putem răni oameni din jurul nostru, putem pierde oportunități pe care ni le doream, putem pierde prietenia și afecțiunea oamenilor din jurul nostru.
Greșeala are locul ei în viața noastră, deși mulți dintre noi nu vor să recunoască acest lucru.
Mi se pare un semn de maturitate să recunoaștem că am greșit și să facem tot ce putem pentru a înlătura consecințele greșelii noastre, pentru că, așa cum spune un proverb o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată, deci mai rămâne o jumătate pentru care trebuie să muncim ca să ne fie iertată.
Deși este un domeniu care a fost analizat de mult timp, așa cum scriam la început aveam avem expresia din latină care ne dovedește că romanii au constatat că greșeala este umană, și azi încă mai analizăm cum este cu greșeala. Și azi sunt oameni care tratează greșeala ca pe ceva ve vor să scoată din viața lor sau se agață de câte o greșeală pe care au făcut-o la un moment dat și o lasă să le conducă viața.
Cred că, pentru a trece mai departe, pentru a învăța ceva din greșeală, pentru a nu trăi sub imperiul vinei că am făcut ceva, trebuie să învățăm să gestionăm astfel de situații. Adică, atunci când greșim, trebuie să fim destul de maturi ca să acceptăm că am greșit, să recunoaștem și să ne cerem iertare pentru ce am făcut, să ne asumăm ce s-a întâmplat și, astfel, să încercăm să salvăm ce ma distrus prin greșeală.