Adică știm să luăm lucrurile așa cum sunt, fără să ne gândim la finaluri negative (neplăcute, nefericite etc)? Știm să avem puțină răbdare și să dăm șansa oamenilor și lucrurilor să se așeze, să se liniștească și să ne lămurim și noi cu privire a ce se întâmplă?
Ceea ce caracterizează lumea de azi, în afara vitezei este nerăbdarea de a ajunge, repede și fără eforturi, la rezultatele așteptate. Cumva, oamenii de azi vor să fie proyejațid e toate relele din lume, dar, când se întâmplă ceva neașteptat, tot timpul se gândesc că este ceva negative, ceva de rău augur, deși nu este întotdeauna așa.
Am ajuns să ne facem griji tot timpul pentru orice. Iar aceste griji ne macină, ne consumă (emoțional, psihologic, fizic, financiar etc) și ne îmbătrânesc înainte de vreme. Da, am folosit termenul bătrânețe, nu maturitate sau ceva similar, pentru că grijile acestea continue ne transformă în oameni neliniștiți, concentrați, permanent în priză și care se așteaptă mereu la ce este mai rău. Și toate aceste lucruri ne aduc mai aproape de epuizare, de frustrare și ne “ajută” să îmbătrînim înainte de vreme.
Sunt lucruri (și oameni) pentru care chiar merită să ne consumăm energia. Dar sunt și multe lucruri pentru care ne consumăm, dar care nu merită acest lucru. Avem “talentul” să ne îngrijorăm pentru lucruri minore sau care pot fi ușor înlocuite, pentru lucruri lipsite de importanță (îmi mențin părerea că lumea de azi este superficială) sau pentru că ne-am obișnuit să fim permanent îngrijorați și când nu suntem așa ni se pare că ceva nu este în regulă.
Revenind la titlul articolului: știm să nu ne consumăm din orice? Răspunsul meu este nu. Dar este doar părerea mea. Parcă nu știm să fim decât nervoși, tot ce se întâmplă în jurul nostru ne crește agitația și nu știm să trăim altfel.
Deși ni se spune pe toate canalele de comunicare posibile că stresul ne îmbolnăvește și ne poate distruge viața, noi continuăm să ne enervăm din orice, să ne consumăm energia cu lucruri mărunte și să rămânem fără energie atunci când este nevoie să facem lucruri importante. Este ca și cum nu știm (nu suntem în stare?) să ne stabilim niște priorități și ne pierdem în rezolvarea lucrurilor mici, nemairămânându-ne energie și răbdare pentru lucrurile (și oamenii) cu adevărat importante (importanți).
Aș vrea să mă înșel și să aflu că oamenii chiar știu să își canalizeze energia asupra acelor lucruri cu adevărat importante în (pentru?) viața lor. Doar că, ceea ce văd în jurul meu îmi dovedește, zilnic, că am dreptate și nu mă înșel.